Interviu cu mătușa Ioana: “nicio posibilitate nu este dacă tu nu ți-ai făcut o școală”

Posted on May 19, 2016 by Melisa Goron

Am cunoscut-o pe mătușa Ioana într-una din vizitele de documentare în Cămărașu și mi-am dat seama destul de repede de ce copiii din sat se simt așa de apropriați de ea. O doamnă micuță, cu vocea mereu șoptită dar care te face să fii atent la fiecare silabă pe care o rostește, un chip cald și matern dar care poate să te pună la punct cu doar o privire. Era mediator școlar și cea mai mare realizare a ei a fost să-și vadă o parte din copiii pe care i-a îndrumat ani la rând ajunși la liceu. Nu știam multe despre profesia asta de mediator așa că m-am bucurat mult că am avut ocazia să primesc răspunsuri la aceste întrebări.

Foto: Cristian Ioan

 Go Free: Puteți să îmi descrieți puțin procesul de lucru al unui mediator?

Mătușa Ioana: Prima dată trebuie să comunici cu directorul. Directorul spune: ”Mediatorul școlar are atribuțiile să mergă pe teren, comunicarea cu copiii, comunicare cu părinții, prezența, dacă a venit două-trei zile copilul la scoală sau lipsește. Mă duc pe teren și întreb de ce nu o venit copilul la școală astăzi, cu frumosul. Și primesc diferite motive: pentru că nu o avut încălțăminte, nu o avut hrană -așa se zice la noi la romi. Încerci să îi înțelegi, dar faci tot posibilul ca după două trei zile să facă prezența, să vină la școală. Uneori îl vezi că se joacă pe drum, are încălțăminte, dar la scoală nu, deci aici e buba. Dacă te-o înțeles părinții, a doua zi l-ai văzut pe copil la școală, dacă ai știut să comunici cu părintele cu frumosul. Pe urmă primăria, ai nevoie de primărie. Și asistent social. Dacă te-ai dus la el, l-ai rugat frumos, facem echipă. Poliția, primarul, asistentul social, mediatorul școlar, directorul, alcătuiesc o comisie. Am luat-o pe teren la abandon și întreb de ce nu o venit fata la școală.

GF: Și ați avut cazuri de abandon?

MI: Da, foarte multe! La noi [în cartier] se mărită la 13-14 ani, așa-s țiganii, se îndrăgostesc repede și ne-am dus. Dar am știut să comunicăm și i-am adus la școală. I-am adus, dar nu pe toți, că alții care o avut deja soț, n-am mai putut.

GF: Dar pe cei pe care i-ați adus la scoală cum i-ați adus, cum i-ați ”păcălit”?

Foto: Cristian Ioan

MI: Nu i-am păcălit, le-am spus că e important pentru viitorul lor. Am vorbit și cu părintele. Te-am înțeles, nu vine la școală că n-are încălțăminte, dar pe drum dacă eu îl văd toată ziua că se joacă și are încălțăminte, la scoală de ce nu are? Dar avem exemple bune, pozitive. E Paula, e Casandra, sora Casandrei, Alin – ei de ce o putut să meargă mai departe? De ce își dau ei interesul să-și câștige o pâine? Vedeți că la noi la Cămărașu e foarte greu de trăit, nu sunt locuri de muncă, nicio posibilitate nu este dacă tu nu ți-ai făcut o școală. Eu le zic copiilor: dacă nu mergeți la școală ajungeți ca părinții voștri, vedeți că părinții voștri n-au cu ce vă crește, n-au cu ce vă îmbrăca, n-au unde lucra și atunci trebuie să urmați și voi ceea ce o urmat părinții voștri? Am discuții din astea dar mai mult cu elevii direct în clasă. Eu cu ei în clasă discut problemele astea. Îi  înțeleg, le spun dați-vă interesul măcar de un cinci, dacă l-ați luat nu rămâneți repetenți, nu rămâneți corigenți. Ei își dau silința, sau încearcă. La noi ar trebui să vină cineva să îi consilieze pe copii deoarece sunt foarte mulți. Și dacă din clasa 0 învățătorul îi dă la o parte pe romi și se ocupă de 10 români. Romul e dat la o parte până pe clasa a IV-a și de acolo rămân repetenți că nu îi mai poate trece, de aici vine și abandonul. Păi dacă o rămas repetent, dacă nu știe să citească până pe clasa a IV-a nu mai învață să citească [în] veci. Aici intervine abandonul. Profesorii au o foarte mare vină. Dacă un copil a rămas corigent la o materie, dau un exemplu de clasa a V-a, de ce să-l las repetent la o materie? Îl ajut să-și dea corigența. Câtuși de puțin trebuie să înțeleagă să treacă. Dacă a rămas repetent la o materie nu-i bine. Dacă nu o rămas la restul și pentru o materie să repete un an, la ce părinte îi convine?

GF: Cum este relația la școală între copiii romi și cei neromi?

MI: La noi foarte mult s-a folosit cuvântul ”țigan” în școală. Foarte mult m-am luptat, un an, poate și mai mult, până am interzis total să se mai pronunțe cuvântul ăsta în școală. Toți sunteți egali, sunteți colegi, e egalitate. Veneau copiii și îmi spuneau: mătușă, mi-o zis țigan. Eu mergeam, îi luam cu frumosul și le spuneam că nu-i voie, nu-i bine. Nu au mai zis țigan. Încetul cu încetul i-am dezobișnuit, în școală nu se mai pronunță cuvântul țigan, e interzis total. Sunt învățători care sunt foarte foarte agresivi, dacă vede că un copil de clasa I sau mai ales de clasa 0 se bate, se ceartă. Trebuie să te ocupi de el, să-l aduci pe calea bună.  Degeaba îi dai la o parte că nu te iau în seamă sau îi scot toată ora pe coridor. Am avut cazuri în care în fiecare oră un profesor scotea copiii pe coridor toată ora. Am luat măsuri, am anunțat primăria. Dacă o văzut că ajung la primărie, automat s-au luat măsuri. Pe copiii aia nu i-ai mai văzut altul pe coridor, o avut loc până la urmă în bancă.

Foto: Cristian Ioan

GF: Dar cu primarul cum lucrați? E deschis să colaboreze?

MI: Da! Eu comunic cu primarul cum comunic cu voi, cu poliția la fel și cu toate cadrele din primărie. Eu îs mătușă la tot satul, mătușă-mi zic  toți, de la director până la femeia de serviciu, inclusiv toți copiii, indiferent dacă sunt romi sau români. Directorul nu o putut să îi țină sub stăpânire cum i-am ținut eu. Orice problemă ar fi ei zic: mergeți după mătușa. Profesorii îmi dau voie să asist la ore.

GF: De ce faceți acest lucru?

MI: Din plăcere, pentru că eu i-am iubit pe copii. Pentru că la noi la școală sunt mulți romi și a fost nevoie de un mediator în școală. Numai eu sunt mediator în școală. Înainte nu a fost nimeni, eu sunt de 7 ani.

 GF: În încheiere, care credeți că este secretul pentru munca pe care o faceți?

MI: Cel mai important în școală e să ai autoritate și comunicare, comunicarea contează cel mai mult. Dacă am știut să comunic cu ei, copii, părinți, sub formă de glumă, i-am adus pe calea cea bună și m-o ascultat, m-o înțeles. Toți mă respectă. Vin la centrul multifuncțional în care ținem copiii ca să își facă tema pentru mâine. Și cum se dau jos de pe Aro ei strigă în cor „Bună ziua”,  de parcă sunt instruiți ca la armată. Eu i-am învățat, eu i-am educat că tot omul trebie să fie salutat. Copiii de romi dau bună ziua când trec pe la noi prin față pe la primărie. Dacă de exemplu merg la o ședință, copiii îmi simt lipsa într-o zi. În pauză eu sunt între ei ca să nu se bată. Și mă iubesc copiii foarte mult, mă iubesc de parcă aș fi mama lor, iar eu sunt mândră de așa ceva. Păi până nu am fost eu mediator, că eu sunt de 7 ani, nu s-a mai întâmplat asta. De când sunt eu la școala, copiii au început să meargă mai departe. Înseamnă că am un randament.

Nota editorului: În medie, cel puțin un copil din fiecare familie romă din Cămărașu merge în prezent la școală. În 2014, cu ajutorul cadrelor didactice și al mediatorului școlar Ioana Gașpar, prima generație de tineri și-a continuat studiile la nivel de liceu. Tinerii sunt elevi la licee din Cluj-Napoca și Sărmașu, o parte din ei obținând premii la competiții și olimpiada de limba romani. În 2016, la câteva luni după relizarea acestui material, mătușa Ioana s-a retras la pensie, munca ei fiind continuată de un nou mediator școlar. Ne dorim să devină realitate și visul de a-și vedea copiii la facultate. Cunoscând-o, știm că mătușa Ioana va continua să-i susțină mai departe. Și pentru că am avut ocazia să îi întâlnim și pe tinerii din Cămărașu și să petrecem timp împreună, știm că dacă ei își vor propune asta, cu sprijin, vor reuși să ajungă acolo unde își doresc.

Material realizat în cadrul proiectului “Jurnaliști Comunitari pentru Solidaritate Socială: StReEt”, implementat de Asociația Go Free în parteneriat cu Asociația Studenților Romi -Romano Suno, RomâniPozitivă.ro și BuzzNews.ro, finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondul ONG în România. Acest conţinut nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014 sau a partenerilor. Detalii despre comunitățile în care au fost realizate materialele jurnalistice sunt disponibile în Harta Comunităților StReEt.