Studenţii de ieri şi de azi, întâlnire cu Ioan Aurel Pop, fost student şi actual profesor la Universitatea Babeş-Bolyai

Posted on February 28, 2012 by

share on facebook   

Luni, 27 februarie 2012, la orele 19.00 în sala Pompiliu Teodor a Institutului de Istorie Geroge Baritiu, Ioan Aurel Pop s-a
întâlnit încă o dată cu studenţii săi. De această dată nu a fost un curs sau un seminar, ci un dialog deschis între profesor şi studenţi.

În deschiderea serii a vorbit profesorul Ioan Bolovan, care în câteva cuvinte l-a prezentat pe Ioan Aurel Pop, profesor universitar şi membru al Academiei Române. Într-adevăr, e greu să spui doar câteva cuvinte despre cel ce este un monument al culturii române, recunoscut şi apreciat pe plan internaţional. Numai lista publicaţiilor sale (în nu mai putin de patru limbi străine pe care autorul le utilizează în mod admirabil) te face să te simţi mic în faţa unei asemenea personalităţi.

Ioan Aurel Pop a dorit la rândul său să exprime câteva opinii despre problemele universităţii, despre aspecte ale vieţii studenţeşti şi, nu în ultimul rând, despre viitorul studenţilor. Ce şanse au ei de a câştiga un venit decent dupa ce-şi termină studiile.(?)

Au urmat întrebările celor prezenţi în sală, discipoli sau studenţi la alte facultăţi – nu numai la Facultatea de Istorie şi Filosofie – întrebări la care magisterul a încercat să raspundă sau să ofere soluţii problemelor identificate de mai tinerii săi urmaşi. Ce se poate face ca Universitatea Babeş-Bolyai să crească în topurile internaţionale ? Ce şanse de a publica au studenţii? Este eficient sau ineficient actualul sistem de reprezentare a studentilor? Nu ar fi mai bine ca în paralel cu actualii reprezentanţi ai studenţilor să existe încă un organism care să reprezinte studenţii? Cum putem încuraja competitivitatea? Cum putem încuraja şi stimula tinerii în cadrul cercetărilor şi proiectelor pe care le întreprind? Cum poate fi îmbunatăţit sistemul de burse? Acestea, precum şi multe altele au fost întrebările/problemele ridicate de auditoriu. Evident, la soluţionarea lor nu pot contribui numai profesorii sau numai studenţii, ci trebuie să existe un permanent dialog între cele două părţi. Asupra dialogului a insistat şi Ioan Aurel Pop, iar experienţa sa de manager al diferitelor proeiecte şi instituţii (atât naţionale, cât şi internaţionale) vor facilita soluţionarea acestor neajunsuri. Aşadar, dacă ar fi să creionăm o observaţie generală putem spune că în prezent principala problemă este reprezentativitatea intereselor colective! Nu există un sistem eficient graţie căruia suma intereselor studenţilor să fie comunicate profesorilor şi în special al acelor profesori implicaţi în administrarea universităţii ca instituţie. ‘’Prima dată când am ajuns în America ca profesor (1991) mi s-a spus: domnule vezi că aici studenţii te judecă! Acelaşi lucru l-am vazut şi în Italia…’’ a spus Ioan Aurel Pop. Deci, în prezent, în România cuvântul studenţilor nu cântareşte la fel de mult precum în occident. Este nevoie de o regândire a relaţiilor dintre cele două părţi. Este nevoie de revalorificarea potenţialului uman din universitati. Este nevoie de un nou sistem! Un asemenea sistem ar permite ca profesorii şi studenţii să ajungă la un consens echitabil care să promoveze tinerele talente şi să încurajeze proiectele şi ideile atât individuale, cât şi colective. Profesorii de cele mai multe ori nu conştientizează că stau pe o mină de aur, aceasta mină de aur fiind reprezentată doar de creierele şi competenţele tinerelor generaţii. ‘’Învăţând pe altul, înveţi tu singur […] iar profesorul trăieşte pentru studenţi’’ a completat Ioan Aurel Pop intervenţiile studenţilor săi.

Important este ceea ce ramâne dupa asemenea întâlniri, dupa asemenea dialoguri, deoarece s-ar putea să ramână numai cuvintele, declaraţiile şi bunele intenţii lipsite de o minimă materializare a lor. Deoarece, tot după asemenea discuţii am rămas doar cu iluzii, iluzii şi iar iluzii, în fond pierdute, precum pierdute sunt şi zeci de generaţii ce au preferat să plece din România. În acest context, magisterul a observat că ‘’dintr-o ţară de imigranţi putem deveni în viitor o ţară de emigranţi, locul tinerilor generaţii române care fug de actualul sistem din propria lor patrie fiind luat de populaţii din Asia sau Africa.

Ce va ramâne după aceste întâlniri profesor – studenţi rămâne de văzut în zilele, săptămânile, lunile şi eventual anii viitori, actuala imagine apocaliptică a învăţământului din România se va putea schimba doar dacă vom schimba sistemul. Marea tragedie o constituie faptul că acest sistem – defunct – este menţinut de persoanele care încă îl administrează, or doar schimbând aceste persoane – nefaste culturii şi societăţii române – vom putea schimba şi sistemul.

‘’Trecutul dintr-un mijloc de apasare devine un mijloc de stimulare.’’ Ioan Aurel Pop
Emilian Dranca

Comments are closed.