Despre fotografie cu Andrei Amaricăi

Posted on February 9, 2011 by Go Free

We’re proud to present you.. Andrei Amaricăi!! Un tânăr fotograf nonconformist, cum se descrie el, este student la FSPAC, secția Publicitate, ne-a onorat cu cel mai sincer și interesant interviu, doar pentru GO FREE, și desigur, pentru voi, cititorii noștri fideli.

Go Free: Helloo!! Andrei, înainte de toate aş dori să ne spui câteva cuvinte despre tine, ceva ce crezi că merită să fie ştiut de către cititorii noştri. Cum e Andrei Amaricăi în spatele camerei foto?

Andrei: Sunt o persoană destul de orgolioasă la prima vedere, dar dacă ajungi să mă cunoşti mai bine sunt un tip destul de sincer şi ambiţios. Sunt un perfecţionist, iar de aici vine şi partea cu încăpăţânarea. Iar restul e o enigmă… Glumesc! Doar că nu-mi place foarte mult să vorbesc la modul ăsta despre mine…

Go Free: Denumeşte-mi un obiect, oraş, moment sau ce vrei tu, care crezi că te reprezintă.

Andrei: Pot spune despre oraş că acela ar fi Londra. E locul unde mă simt ca acasă, mă pot exprima cum vreau, pot face ce vreau şi nu mă simt limitat de absolut nimic. Londra este o sursă infinită de inspiraţie pentru mine unde aş putea să-mi realizez toate cadrele care mi-ar trece vreodată prin cap. De la oameni şi până la spaţii, le poţi avea pe toate. Dacă ar fi să aleg ceva şi mai exact, ar fi Soho. Toată lumea ştie ce imagine are cartierul şi ce se întâmplă acolo. Uneori păţesc cu teamă, alteori găsesc tot ce îmi trebuie acolo şi mă face fericit cu scenariile pe care mi le oferă.

G.F: Cum ai defini fotografia?

Andrei: Nu voi putea defini niciodată fotografia în termeni tehnici. Consider fotografia în primul rând ca amintire, unde orice cadru, indiferent cu ce aparat e făcut, defocalizat sau încadrat prost îţi poate spune o poveste, îţi poate aminti de o întreagă zi şi îţi trezeşte anumite stări. În al doilea rând, fotografia este o artă. Stâpânind o tehnică, având o viziune asupra imaginii pe care o poţi percepe şi cu multă pasiune, te poţi implica în fotografie ca artist. Spaţiul în care eu mă simt cel mai bine e acolo unde pot produce artă din amintiri. Cred că acesta ar fi goal-ul suprem pe care încerc să-l ating de fiecare dată când am camera foto în mână.

G.F: Mărturisesc că suntem foarte curioşi şi vrem să ştim cât mai multe lucruri în ceea ce te priveşte. 🙂 Soo, cum a început pentru tine pasiunea pentru arta foto?

Andrei: De început cred că a început  când eram mic. Ai mei aveau un Smena şi  un aparat de developat, mărit, printat, etc. care îmi cam atrăgeau atenţia. Eram fascinat de imagini. Îmi plăcea foarte mult sentimentul pe care îl aveam atunci când răsfoiam albumele foto cu pagini negre de carton. Am învăţat să apreciez amintirile în timp ce pierdeam din ele. Cam aşa cred că s-a dezvoltat dorinţa de a păstra momente. Ceva mai târziu, în primul meu an de paraşutism, i-am tot bătut la cap pe părinţi să-mi ia o cameră digitală că să-mi imortalizez primele mele momente aeriene. Nu ieşeam din casă fără camera foto la mine. Mii de fotografii s-au adunat, parcă începeam să îmi dau seama de unghiuri, de lumină şi culoare. Apoi mi-a fost împrumutat un DSLR în care mi-am prins total urechile. Nu am mai putut lua în mână săpuniera mea. Mă simţeam deja limitat. Nu după foarte mult timp, am primit şi mult doritul DSLR personal, după care alte aparate pe film, şi-am ajuns unde am ajuns.

G.F: Ce tip de fotografie preferi în mod special şi de ce?

Andrei: Nu prea îmi place să mă limitez la un singur gen de fotografie, dar dacă ar fi să aleg numai unul, ar fi compoziţia conceptuală industrială. Sunt îndrăgostit de fabrici de când mă ştiu. Părăsite sau nu, e locul unde aş putea petrece zile întregi şi să nu-mi termin toate fotografiile pe care le am în minte. Am fugit de paznici şi m-am rătăcit prin complexe miniere părăsite în vârful muntelui. Orice clădire dezafectată îmi alimentează imaginaţia la maxim.

G.F: Ai participat la concursuri cu fotografiile tale?

Andrei: Da, am participat, am luat şi ceva premii, unele destul de consistente aş putea spune. Însă… Nu consider concursurile foto relevante. Într-adevăr te stimulează la început, te fac să ieşi pe teren şi să îţi faci temele, chiar le recomand celor începători să facă asta. Cu timpul, după mult feedback, am ajuns să îmi conturez aprecierea faţă de fotografie astfel încat să ştiu când fac bine sau greşesc. Nu am întotdeauna nevoie de părerile altora să-mi spună dacă fotografia mea e genială sau nu, eu ştiu deja asta. Evident că cer feedback la zeci de persoane înainte de a publica o fotografie pe una din galeriile mele online, iar de cele mai multe ori acele fotografii care primesc numai aprecieri, nu ajung nicăieri pentru simplu motiv că nu mă mulţumesc pe mine.

G.F: Ce realizări sau joburi ai avut în domeniu? Şi ce persoane ai ajuns să cunoşti?

Andrei: În doi ani de când am început să iau fotografia în serios, am fost Vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor Fotografi din Suceava, iar ca fotoreporter acreditat am ajuns pe la NewsMe.ro, ClujLife.com, OrasulCluj.ro, colaborator la OrasulSuceava.ro. Am mai fost acreditat la TIFF 2010, Comedy Cluj 2009 şi 2010, TMBASE 2010 şi ar mai fi câteva… În tot acest timp am avut onoarea să cunosc de la Prinţul Paul al României şi Prinţesa Lia, până la fotografi recunoscuţi mondial ca domnul Ştefan Petrescu, artişti muzicali internaţionali ca Handsome Furs şi mulţi alţii.

G.F: Ai un anumit fotograf pe care-l admiri în mod deosebit?

Andrei: Aş putea spune că sunt chiar doi. Ştefan Petrescu, fotograf al cancelarului Germaniei, al lui Nicolae Ceauşescu şamd., pot spune că este unul din oamenii care m-au susţinut foarte mult. Datorită acestuia am ajuns să practic şi fotografia de presă din care am avut numai de câştigat. Îl admir pentru deschiderea faţă de noi cei tineri, pentru prietenia minunată şi răbdarea de stat ore întregi la poveşti despre fotografie, domnul fotograf Ştefan Petrescu are tot respectul meu.

În al doilea rând, ar fi Terry Richardson. Un fotograf atât de simplu care a uimit pe toată lumea cu imaginile lui, convingând persoane publice să apară cât mai dezinvolte. Chiar ultima mea colecţie care sper că va fi terminată şi expusă în curând, “Collection Of Sins”, este un tribut dedicat lui Terry.

G.F: Ce anume te inspiră cel mai mult?

Andrei: Poate fi o piesă care o aud într-un bar, o faţă necunoscută, o clădire dezafectată sau pot fi alte substanţe stimulatoare de-ale artiştilor. Nu pot clasifica sursele de inspiraţie. Fiecare moment are farmecului lui.

G.F: Ce crezi că lipseste din tot ce ai experimentat până acum în fotografie? Ţi-ai dori să abordezi şi alte stiluri de fotografie?

Andrei: Am făcut de la covoare roşii, la produse şi până la nunţi (după care nu mă omor deloc).  Ce mi-aş dori ar fi să petrec mai mult timp în stiudio. De când m-am mutat la Cluj am renunţat la cel din Suceava, şi aici încă nu m-am instalat la fel de bine. De asemenea mi-aş dori să trag şi mai mult pe film, dar fiind student, nu îmi permit să îmi cumpăr şi să-mi developez zilnic filmele. Toate la timpul lor…

G.F. Există o persoana pe care îţi doreşti foarte mult să o fotografiezi? Dar locaţie?

Andrei: ….Aici e o întreagă discuţie şi etc.. prea complicat. Prefer să sărim peste asta.

G.F: Care sunt planurile tale în anul 2011 în ceea ce priveşte fotografia?

Andrei: Ce mi-am impus eu, e să-mi sporesc productivitatea. Atât material, cu shootingurile şi presa, să mă implic mai mult, cât şi financiar. Am un plan destul de elaborat, despre care o să aflaţi la timpul potrivit. Va mai urma încă o sesiune de training foto avansată în primăvară, nişte expoziţii, şi mai vedem.

G.F: În loc de final, un mesaj/sfat/urare pentru cititorii noştri şi iubitorii de fotografie.

Andrei: Cu pasiune şi ambiţie poţi face fotografie. Trebuie să ţii cont de feedback-ul celorlalţi, să exersezi cât mai mult, să înveţi din greşeli şi să nu renunţi la un cadru până când nu îţi iese aşa cum îl vezi în mintea ta. Pentru alte sfaturi, tips&tricks sunt dispus să ajut, pe andrei.amaricai@gmail.com sau pe feisbuc www.facebook.com/amaricaiandrei . Lumină bună! 🙂

Rozina C.