Când drepturile omului sunt limbajul nostru comun

Posted on January 29, 2025 by Go Free

  

O discuție de impact cu Jess Westhoff de la Centrul Wassmuth pentru Drepturile Omului din Idaho, SUA

„Cred că idea de drepturi ale omului poate fi într-adevăr un limbaj comun pentru oamenii care se află, nu doar în diferite ţări, ci în diferite situații din viața noastră. Cred că drepturile omului au într-adevăr potențialul de a aduce oamenii împreună, pentru că, până la urmă, drepturile omului sunt ceea ce prețuim cel mai mult și sunt cu adevărat fundamentale pentru orice […]. Deci, dacă putem folosi drepturile omului ca o modalitate de a ne uni și de a construi ceva mai bun decât ceea ce există deja, cred că este multă putere în acest lucru.”

Acesta este doar un mic fragment din conversația pe care am avut-o cu Jess Westhoff, Manager de Programe Educaționale la Centrul Wassmuth pentru Drepturile Omului din Idaho, Boise, SUA. Am vorbit despre modul în care Centrul promovează și crește gradul de conștientizare cu privire la promovarea și respectarea drepturilor omului, despre importanța subiectului în contextul actual și despre ce îi motivează să continue această activitate, în ciuda numeroaselor provocări și regrese pe care le vedem că se întâmplă în jurul nostru.

Această discuție vine după ce am participat, în calitate de membri ai Micii Redacţii Rurale, la un atelier ţinut de Jess despre spirala injustiţiei folosită ca un cadru pentru a înțelege modul în care limbajul, atitudinile și acțiunile noastre pot avea un impact negativ asupra oamenilor din jurul nostru, mai ales asupra persoanelor care sunt deja marginalizate și excluse. (Dacă vrei să afli mai multe despre acest concept, accesează această pagină.) Pentru a continua discuţia de la atelier, am intervievat-o pe Jess, care ne-a împărtășit informații extrem de utile din experiența ei și din activitatea Centrului Wassmuth privind creșterea gradului de conștientizare asupra drepturilor omului.

Dar mai întâi, să aflăm câte ceva despre Jess. Jess lucrează ca Manager de Programe Educaționale la Centrul Wassmuth pentru Drepturile Omului din Boise, Idaho, ajutând la proiectarea și coordonarea diferitelor programe educaționale pentru participanţi de toate vârstele și a lucrat în domeniul educației pentru drepturile omului din 2004. Cu o pasiune pentru educație și predare și cu un puternic simț al datoriei de a se implica și de a face schimbarea pe care dorea să o vadă în comunitatea ei, ea nu s-a limitat la a identifica problemele și limitările sistemelor și structurilor în care lucra și trăia, așa că a s-a implicat activ și continuă să facă acest lucru prin munca ei la Centru.

Creșterea gradului de conștientizare cu privire la drepturile omului prin construirea de spații sigure și prin puterea educației
Cu propriile ei cuvinte, la Centrul Wassmuth „au început cu o statuie a Annei Frank, cu speranța că în special copiii ar putea veni la memorial pentru a afla despre ce s-a întâmplat în timul Holocaustului, pentru a citi cuvintele oamenilor din jurnalul Annei precum şi a altor lideri din domeniul drepturilor omului de-a lungul anilor, și să învețe și să reflecteze cu adevărat.” De-a lungul timpului, ea crede că misiunea lor a crescut pentru a răspunde la ceea ce se întâmplă astăzi în lume și, în același timp, să fie un spațiu unde oamenii să se conecteze și să învețe despre, așa cum menționează, „Care sunt problemele care se întâmplă în comunitatea noastră? Cum putem lucra împreună pentru a ne imagina ceva diferit, o viziune a unei comunități în care toți oamenii aparțin și prosperă?”

„Și cred că păstrarea acestei speranțe și a sentimentului că se poate crea acel spațiu unde oamenii pot să co-creeze este ceva care cel puțin în State este destul de rar; este foarte ușor să aluneci în cinism și să fii frustrat atunci când lucrurile, știi, nu merg într-o direcție foarte bună.

Astfel, cu Centrul Wassmuth, am încercat intenționat să creăm programe pentru oameni care se află în diferite etape ale călătoriei lor în domeniul drepturilor omului, atât în ceea ce privește vârsta, cât și interesele și angajamentul lor. Avem niște programe în care participanţii se întâlnesc de două ori pe lună – deci oamenii sunt cu adevărat dedicați, se adună în mod regulat la Centru și își aprofundează cunoştinţele și creează inițiative comunitare – și alte programe în care oamenii pot să vină să vadă despre ce este vorba şi să înţeleagă mai bine la ce ne referim noi când vorbim despre drepturile omului. […]”

Educație pentru drepturile omului, proiect cu proiect
Unul dintre programele cheie care este implementat la Centrul Wassmuth este Programul Wassmuth Youth Leadership, adresat elevilor de liceu (în SUA asta înseamnă tineri cu vârste între 14 și 18 ani) din comunitatea locală din Boise și din zonele rurale din jur, care se întâlnesc în mod regulat pentru a discuta și a înţelege mai profund teme legate de drepturile omului și, în cele din urmă, pentru a începe să planifice și să ia măsuri prin dezvoltarea de inițiative pe termen mai lung pentru comunitate.

Centrul implementează, de asemenea, multe oportunități de dezvoltare profesională pentru profesori, pentru a oferi o învățare continuă, în special în domeniul educației pentru drepturile omului, prin „ateliere de o zi, conferințe și apoi, de asemenea, un program de fellowship în care profesorii petrec o săptămână împreună în timpul verii, pătrunzând cu adevărat în subiecte legate de drepturile omului precum: Ce înseamnă a preda despre drepturile omului? Cum putem preda prin drepturile omului? […] Cum predăm pentru drepturile omului, astfel încât să contribuim la crearea unei lumi mai bune în care demnitatea fiecăruia este onorată?”

Pe lângă aceste două programe centrale, la Centru au loc și alte inițiative de impact, cum ar fi două cluburi de carte: Generations for Justice and Hope and Humanity, unde oameni de diferite vârste se adună, aleg cărțile pe care doresc să le citească pe anumite subiecte la alegerea lor, legate de drepturile omului, se reunesc și discută.

Prin activitățile lor, Centrul încearcă să-i aducă laolaltă nu numai pe tinerii din apropierea Centrului, ci și pe cei din zonele rurale din jur, care de cele mai multe ori au mai puține oportunități de a se implica. A ajunge la acești tineri este o provocare în sine, așa cum vedem de cele mai multe ori şi în România, deoarece distanța fizică face să fie mai dificil pentru tineri să se conecteze cu alți participanți de fiecare dată când aceştia ş-ar dori. Prin intermediul consilierilor școlari, Centrul a reușit să încurajeze tinerii să se implice și să trezească interes pentru activitățile lor. „Deci încă ne gândim mult la cum ne putem conecta mai bine cu elevii din alte părți ale statului. Cred că modelul pe care îl aveţi aici în care aveţi tineri din toată țara și pe care îi puteţi aduce împreună, nu o dată la două săptămâni, așa cum am făcut noi, dar știi tu, de câteva ori pe an, este cu siguranță ceva la care mă gândesc mult și la cum am putea să incorporăm şi noi asta. […] Dar Idaho este foarte mare și avem și munți, ca şi voi aici, așa că transportul este foarte greu. Dar cred că este foarte important pentru că persoanle, în special din zonele rurale, nu au prea multe oportunități de a intra în legătură cu studenți care sunt interesați de acest subiect și de a se implica în astfel de activităţi.”

Puterea spațiilor comunitare – Memorialul Anne Frank
Pe lângă activitățile captivante care se desfășoară la Centru, o parte esențială a acestuia este Memorialul Anne Frank, care nu este doar un simplu loc unde găseşti o statuie și niște bănci pe care să te așezi, ci este un spațiu al comunităţii în care oamenii pot merge, face vizite, dar și învăța și reflecta. Și, așa cum a spus Jess, este „o modalitate foarte bună de a introduce nu numai educația despre Holocaust, ci și ideea drepturilor omului în general”. Printre altele, Memorialul include statuia Annei Frank, tăblițele pe care este sculptată întreaga Declarație Universală a Drepturilor Omului, precum și alţi pereți și spații cu citate scrise de lideri în domeniul drepturilor omului.

„Și cred că un alt lucru pe care Memorialul îl face este că ne ajută să conectăm clar istoria cu prezentul. Istoria este adesea folosită ca o armă, în moduri care promovează agenda politică a unuia sau altuia, dar cred că atunci când putem lua ceva de genul Holocaustului – unde cel puțin, în acest moment, există încă un acord larg cu privire la ceea ce sa întâmplat – și spunem: ce putem învăţa din ceea ce s-a întâmplat aici, cum putem folosi spirala injustiţiei pentru a identifica cum s-a întâmplat această atrocitate în masă? oamenii pot, cel puțin, să aibă acel teren comun. Este ca: bine, știm că limba a fost o parte atât de importantă în pregătirea oamenilor pentru violența incredibilă care a avut loc, deci cum putem conecta asta cu ceea ce se întâmplă în comunitatea noastră astăzi? Cum putem conecta asta la modul în care politicienii folosesc uneori acest limbaj dezumanizant pentru a vorbi despre oameni din diferite comunități?

Cred că aceasta este o modalitate foarte puternică de a face acea legătură între trecut și prezent.”

Rămânând rezistent în fața regresului
„[…] nu vrem să facem pe nimeni din comunitatea noastră să simtă că Centrul Wassmuth nu este centrul lor.” Acesta este un alt mesaj puternic cu care am rămas din conversația noastră cu Jess. Surprinde cu adevărat esența acestui tip de muncă, dar este și o provocare în sine.

„Drepturile omului și recunoașterea drepturilor omului ne cer să acţionăm și să facem mai mult decât a purta conversații și a reflecta. Cu asta ne luptăm foarte mult, pentru că nu vrem să facem pe nimeni din comunitatea noastră să simtă că Centrul Wassmuth nu este centrul lor.” Centrul își propune să fie un spațiu primitor pentru întreaga comunitate. Jess recunoaște că oamenii se pot afla în diferite etape în înțelegerea lor a drepturilor omului și că schimbarea nu poate avea loc dacă discuțiile se întâmplă doar între oameni care gândesc la fel. Provocarea lor ca centru este dublă: menținerea valorilor lor morale clare, încurajând în același timp dialogul incluziv, unde diferite perspective sunt discutate constructiv.

Uneori, provocările sunt simțite și la nivel personal și trebuie să ne cunoaștem sursele de motivație pentru a le folosi mai ales în acele situații provocatoare. Ce o motivează pe Jess să continue această muncă?

„Ei bine, știi, la sfârșitul zilei, trebuie să te decizi: îţi vei păstra încrederea în acea posibilitate pentru un viitor mai bun și vei păstra acea speranță vie sau vei aluneca într-un fel în disperare? Pentru mine, este o viață mai bună dacă mă conectez cu oameni și lucrez constant împreună cu ei pentru a crea ceva mai bun, în loc să fiu doar supărată de ceea ce este și de limitările sistemelor și structurilor actuale. […]

Am 2 copii mici: am un copil de 8 ani și unul de 10 ani, iar aceasta nu este lumea pe care mi-o doresc pentru ei. Vreau ca lumea noastră să fie un loc în care toți oamenii pot experimenta bucurie și posibilități și în care oamenii nu trebuie doar să supraviețuiască […] Simt responsabilitatea de a continua să lucrez pentru mai bine.”

În cele din urmă, Jess admite că relațiile semnificative pe care le construiește cu alți indivizi este un alt aspect crucial al muncii ei. Cei implicați în activismul pentru drepturile omului provin din medii diverse, dar au un obiectiv comun de a crea o comunitate mai bună, mai sigură și mai fericită pentru toată lumea. Aceste relații semnificative și scopul comun sunt o sursă de motivație și sprijin continuu pentru Jess.

Deşi departe, suntem mai similari decât pare
Întrucât aceasta a fost prima ei vizită în România, am întrebat-o pe Jess ce asemănări sau diferențe a observat între România și SUA din perspectiva drepturilor omului. Deși cele două țări se află la kilometri distanță fizic și au o istorie diferită, există unele asemănări care i-au ieşit în evidenţă: mass-media, care pare să devină din ce în ce mai puțin independentă; vizibilitatea sporită a politicienilor care folosesc frica și promovează naționalismul; și dificultatea de a aduce oamenii împreună, fizic. Dar, așa cum a subliniat Jess, provocările comune înseamnă că putem „învăța unii de la alții și că putem lucra împreună pentru a încerca să le depășim […].

Tocmai mă gândeam la liderii noștri de tineret și la cât de interesant ar fi să îi punem în legătură cu membrii din Mica Redacţie Rurală. Ar fi atât de multe lucruri pe care cred că le-ar putea învăța unii de la ceilalţi. Este surprinzător cât de conectați suntem, dar este încă atât de rar, cel puțin pentru studenții din Statele Unite, să aibă vreodată șansa de a construi o relație cu cineva care nu este din America. Și cred că acest lucru că ar fi atât de puternic […].

Celălalt lucru pe care îl iau cu mine este să văd cum istoria României este diferită în atât de multe privințe de istoria Statelor Unite, dar cum totuţi există atât de multe paralele. Și cred că situația actuală în ambele țări este remarcabil de similară. Așa că mă întreb puțin ce s-ar întâmpla dacă mai mulți oameni din State ar înțelege asta. Pentru că în America există un fel de excepționalism american în care credem că America este diferită de toate celelalte locuri. Dar cred că există multă putere în scena americană, de fapt, există atât de multe paralele cu România și cu multe alte țări, nu? Și ce putem învăța din asta? Ce ne pot spune acele asemănări despre cum am putea fi de fapt o societate mai incluzivă și mai justă?”

Drepturile omului – limbajul nostru comun
Această conversație ne-a reamintit că susținerea drepturilor omului este o călătorie în sine, cu suișurile și coborâșurile ei, cu provocările, motivația, regresele și progresele sale, o călătorie în care mulți dintre noi ne angajăm având roluri diferite și contribuim la construirea unei lumi care este un loc mai bun pentru toată lumea.

„Cred că ideea de drepturi ale omului poate fi într-adevăr un limbaj comun pentru oamenii care se află, nu doar în diferite ţări, ci în diferite situații din viața noastră. Cred că drepturile omului au într-adevăr potențialul de a aduce oamenii împreună, pentru că, până la urmă, drepturile omului sunt ceea ce prețuim cel mai mult și sunt cu adevărat fundamentale pentru orice. Și cred că, în cea mai mare parte, putem fi cu toții de acord asupra unui singur lucru: valoarea vieții umane și valoarea sprijinirii oamenilor să prospere și să trăiască fericiţi. Deci, dacă putem folosi drepturile omului ca o modalitate de a ne uni și de a construi ceva mai bun decât ceea ce există deja, cred că este multă putere în acest lucru. Și este atât de ușor să fii distras de nuanțele diferitelor probleme, dar, revenind la ideea centrală că fiecare persoană contează, și că noi ca o comunitate avem responsabilitatea de a ne asigura că există un loc pentru toată lumea, că fiecare simte că aparține și că are instrumentele și resursele pentru a trăi viața pe care își doreşte să o trăiască, cred că asta este cheia.”

Și nu uita, indiferent unde te afli în această călătorie: Spune da drepturilor omului!

Material realizat de Ana Maria SIMEREA, jurnalist comunitar la Mica Redacție Rurală, o inițiativă dezvoltată în proiectului “StReEt: Școala de Jurnalism Comunitar #înRITMrural”, coordonată de Asociația Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile și Asociația pentru Dezvoltare Activă, cu sprijinul programului Erasmus Plus al Uniunii Europene. Fotografii de Andra Cordoș și Ema Gavriluță.

Varianta în limba engleză aici.