Interviu despre proiectele de solidaritate cu Anca Derjac (ANPCDEFP)

Posted on February 18, 2020 by

share on facebook   

Anca Derjac este expert de proiect în cadrul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP). În prezent se ocupă de toate categoriile de proiecte din cadrul programului ,,Corpul European de Solidaritate”, de la proiecte de voluntariat până la cele de experiență profesioanală . Împreună cu colegii ei de la Agenţie, este responsabilă de monitorizare, evaluare, raportare finală, implementare împreună cu beneficiarul şi de a asculta şi de a rezolva provocările care pot să apară pe parcursul unui astfel de proiect. Am povestit cu ea în acest interviu despre ce aduce nou acest program, despre cum poate fi accesat de către tineri și organizații şi ce înseamnă în practică.

Foto: arhiva Go Free

Go Free: Pentru cei care aud pentru prima dată de programul ,,Corpul European de Solidaritate”, care sunt particularitățile lui și ce îl face mai prietenos cu cei care care doresc să aplice pentru finanțare?

Anca Derjac: În primul rând faptul că avem o activitate nouă în ,,Corpul European de Solidaritate” și anume dedicată proiectelor de solidaritate, proiectelor făcute de tineri. Și tinerii pot să aplice ca grup informal – tinerii din România. Este o finanțare națională și oferă tinerilor posibilitatea de a se implica în comunitate. Dincolo de proiectele de solidaritate, regulamentul pentru proiectele de voluntariat este mult mai flexibil și… schimbă oarecum perspectiva de la voluntari la comunitate, dacă  în fostele programe de voluntariat din Erasmus+ accentul era pe voluntari, acuma este pe comunitate și implicarea tinerilor în comunitate, ceea ce crește capacitatea lor de a dezvolta diverse competențe. Iar ce e nou în tot programul, ceva ce nu a mai fost până acum, pentru că proiectele de solidaritate au o oarecare legătură cu fostul program „Tineret în acțiune”, sunt proiectele de experiență profesioanală (traineeships and jobs) care oferă tinerilor posibilitatea de a se angaja sau a face programe de internship inclusiv în afara țării la diverse organizații care fac, de asemenea, activități de solidaritate.

GF: Mă gândeam că în 2016, când a fost lansată ideea programului, domnul Juncker spunea că îşi doreşte ca prin acest program tinerii să poată sprijini voluntar comunităţile lor în acele situaţii în care este cel mai nevoie de acest lucru. Cum a fost primit acest program în România?

AD: Of, greu a fost primit. Am avut în prima rundă 12 proiecte de solidaritate depuse, am finanțat 9. Am avut o campanie foarte mare în țară pentru proiectele de solidaritate. Acuma au început și grupurile informale să mai miște și e din ce în ce mai bine. Sperăm ca la anul, avem totuși un an de program, să nu mai avem probleme. De la rundă la rundă a crescut numărul de proiecte aplicate de tineri.

GF: Cum sunt sprijiniți tinerii pe parcursul proiectului?

AD: De fiecare dată când au nevoie de ceva. Plus că noi încercăm să ținem contactul tot timpul cu tinerii și organizațiile care depun acest tip de proiect. E normal. Și în primul rând trebuie să sprijinim comunitatea și ei trebuie să se bazeze pe lucrul acesta.

GF: Și ei pot fi și individual și sub…

AD: …sub umbrela unei organizații.

GF: Pentru cei care nu au experiența de coordonare a unui proiect de solidaritate, ce le putem recomanda sau unde ar putea să caute sprijin?

AD: Ar putea să vină la noi la Agenție, dar proiectul de solidaritate nu implică un management de proiect atât de structurat, atât de mare cum, de exemplu, este un proiect de voluntariat, cum este pe experiență profesională. Ei trebuie să se strângă, să își dorească să facă ceva, primesc o sumă de bani și trebuie să se organizeze în sensul implementării proiectului. Pot să planteze copăcei, important este să se implice în comunitate. Trebuie să își facă un plan, într-adevăr, să știe când au activitățile, trebuie să ne anunțe și pe noi, trebuie să învețe lucrurile acestea. Dar îi ajutăm. Iar dacă câștigă proiecte, în sesiunile de contractare și management de proiect pe care noi le ținem, învață lucrurile acestea, etapele, tot.

GF: Pot accesa mai întâi instrumente sau…?

AD: Nu avem instrumente în acest moment care să îi ajute, ca un ghid de management de proiect, dar ne putem gândi pe viitor să facem pentru astfel de proiecte. Vom publica în curând un material în acest sens.

GF: Și cum reușește programul acesta să ajungă și la tinerii din medii defavorizate, din grupuri vulnerabile?

AD: Aici ne bazăm și pe organizațiile care au deja proiecte să promoveze în zonele respective, nu doar proiecte de solidaritate, dar și proiecte de voluntariat și de ce nu, proiecte din domeniul Tineret din Erasmus+.  Noi am promovat pe toate canalele posibile, însă ne este foarte greu să ajungem peste tot, să mergem din comunitate în comunitate. Ne bazăm foarte mult pe diseminarea care se face în comunități de către organizații și grupurile informale care au în acest moment proiecte finanțate.

GF: Ce am putea face mai bine în sensul ăsta?

AD: Am putea să facem proiecte care să promoveze astfel de proiecte, ca să zic așa, sau să aibă activități care să promoveze astfel de proiecte. Ca Agenție Națională avem personal restrâns, nu putem să mergem noi să facem promovare. Ne-ar plăcea să putem să facem asta, însă practic, fizic este imposibil. Dar putem să discutăm cu școlile, putem să promovăm în școlile din rural, avem o rețea de școli care aplică, mai toate școlile din România aplică pe Erasmus, noi fiind tot în aceeași Agenție Națională, în orice fel de eveniment care se derulează cu școlile este un eveniment la care noi mergem și promovăm programul. Dar mai mult decât atât, din partea Agenției Naționale, nu.

GF: E un criteriu anume? De exemplu, și pe medii defavorizate, grupuri vulnerabile, atunci când mai aplică pentru punctaj sau așa…

AD: Nu, dar proiectele de solidaritate presupun activități în medii devaforizate, cu grupuri vulnerabile, oportunități reduse.

Foto: arhiva Go Free

GF: Din experiența mea de voluntar e destul de greu să implici tinerii timp de 12 luni de zile în activități și de obicei lumea vine o lună, se răzgândește, viteza de schimbare a ideilor este foarte mare. Ce am putea să le spunem tinerilor pentru a-i încuraja să-și asume responsabilitatea unui proiect de solidaritate?

AD: Of, asta este o problemă generală și nu este de acuma, este cam dintotdeauna, dar cred că ar trebuie să li se explice cât de folositor este în perspectivă în organizarea lor de mai târziu, în modul lor în care vor trăi, este absolut necesar să știi cum te organizezi, cum să îți creezi o activitate, cum să prevezi niște costuri,. Dar ca motivare eu cred că ar trebui să învățăm să îi recompensăm în funcție și de interesele lor… îi trimiteți la niște cursuri care se desfășoară de Salto, la care pot să aplice, mai ales dacă aveți o organizație în spate care poate să aplice pentru ei, să fie voluntari în organizația respectivă, ar putea să fie metode de recompensare că se implică în proiectele viitoare ale organizației. Dar să îi implicați mai târziu în proiecte, nu știu, mai mari pe care le derulați, ca ONG eu asta aș face, aș implica tinerii din ce în ce mai mult în proiecte și le-aș da eu responsabilități. Să înceapă să își asume să facă, să vadă că nu e nimic greșit în a cumpăra un creion roșu în loc de unul albastru. Ok, hai să vedem ce facem cu un creion roșu. Se poate face și cu creion roșu.

GF: Astea ar fi din principalele recomandări. Și alte recomandări pe zona asta?

AD: Motivația tinerilor ar trebui să fie punctul forte al organizațiilor de tineret. Ar trebui să îi motiveze pe ei, că din moment ce te implici să faci un proiect, ești motivat să schimbi ceva în comunitatea aceea. Ok, 12 luni este mult, dar 12 luni nu înseamnă că trebuie să faci activitatea asta constant timp de 12 luni. Sunt activități de planificare, să discuți cu primăriile, cu decidenții din zonele respective, poți să faci diseminare, poți să faci materiale, poți să creezi ceea ce nu se face într-o zi-două, adică este un proces îndelungat, nu trebuie să ai activități care se derulează 12 luni fix, efectiv de activități de plantat copăcei, că tot dau exemplul ăsta, dar ai activități de proiect care se derulează 12 luni. Și atunci, dacă ai și o susținere și înveți să faci lucruri, poți să fii implicat mai mult.

GF: …mai mult un spațiu de experimentare.

AD: În momentul în care ești implicat se conturează o rețea de contacte în care tu poți să cunoști lume, vii la tot felul de evenimente pe care noi le organizăm, te trimitem la evenimente, că noi am mai trimis la Bruxelles și peste tot unde a fost necesar, am făcut selecție și am trimis tineri din proiectele de solidaritate și lucrurile astea eu cred că sunt destul de motivante pentru un tânăr.

GF: Cum se vede la acest moment impactul proiectelor de solidaritate în România?

AD: Nu avem încă, pentru că nu s-au terminat. Abia acum avem prima rundă de proiecte care se termină și bănuim că undeva la jumătatea anului acesta o să reușim să vedem care sunt rezultatele efective.

GF: Pentru tinerii care caută inspiraţie există o platformă online unde ar putea să acceseze informaţii despre proiectele implementate sau în curs de implementare?

AD: În acest moment, nu. Doar site-urile organizațiilor care fac astfel de proiecte. Altfel, în acest moment, nu este pus la dispoziție nimic.

GF: Este o idee de a face așa ceva sau…?

AD: Bănuiesc că da, bănuiesc că o să facă Comisia. Trebuie să facă. Dacă nu, o să ne gândim să punem noi proiectele de bune practici la noi pe site. De fapt să punem toate proiectele pe site și…

GF: La nivel de România.

AD: Da.

GF: Orice altceva ce consideri că e important de transmis mai departe legat de zona asta.

AD: Pe proiectele de solidaritate? Să găsiți tineri care își doresc foarte mult să se implice în comunitate și care doresc să schimbe comunitatea și să îi promovați la rândul vostru și să reușim să scoatem lideri din ei. Lideri de opinie, lideri de imagine. E o lipsă mare și implicarea în comunitate este un promotor și al implicării mai departe în societate.

GF: Ai avea un mesaj pentru tinerii din România?

AD: Da, să se implice în sectorul de tineret pentru că avem mare nevoie de ei și să aibă încredere în organizațiile de tineret pentru că, chiar lucrează pentru ei.

GF: Mulțumesc mult!

AD: Cu plăcere!

Material realizat de Adriana COZANU, jurnalist comunitar în cadrul Școlii de Jurnalism Comunitar StReEt, o inițiativă implementată de Asociația Go Free cu sprijinul programului Corpul European de Solidaritate.

Leave a Reply