Sorin Jurcă: Oamenii sunt mai valoroși decât aurul
Posted on October 10, 2019 by Alexandra Maria Sandu

5 octombrie. Centrul Roșiei este aproape gol, doar câțiva turiști care se grăbesc către locurile de cazare găsite în sat și noi, câțiva tineri care am ocupat Casa Petri pentru câteva zile. E o zi friguroasă și bate vântul, dar am ieșit din nou în comunitate să stăm de vorbă cu roșienii care ne ies în cale. Intrăm într-un magazin unde, cu o seară în urmă, am dat și noi buzna. Oamenii care vin să cumpere pâine par grăbiți și absenți. Ne-am încercat norocul, dar doamna care vinde la magazin ne spune că este ocupată acum și că putem reveni următoarea dimineață, după slujba de la biserică. Ieșim afară. De la fereastra casei ne strigă Sorin și ne spune că o să coboare să discute cu noi.

„Nu prea am plecat din Roșia Montană, poate o săptămână pe timp de vară sau în concediu. Aici îmi sunt rădăcinile și îmi sunt foarte puternic înfipte. Nu mă pot desprinde așa ușor. Mai ales după ce Roșia a fost lovită de companie, de autorități și de oameni răi. Mă simt ca un soldat care trebuie să-și facă datoria”, ne spune el.
E deschis și are răbdare cu noi să ne povestească lucruri pe care le-a mai spus, probabil, multor oameni înaintea noastră. Toți cei prezenți la discuție suntem pentru prima dată în Roșia Montană. Pentru noi e contextul potrivit să aflăm povestea Roșiei Montane direct de la cei care au fost implicați în salvarea ei, așa că ducem discuția mai departe și-l întrebăm cum e acum atmosfera în Roșia Montană.
„Roșia Montană este într-o perioadă gri, deocamdată. Nu e nici albă, nici neagră. Au trecut tensiunile din anii trecuți. Era o agitație la tot pasul pe aici. Noi nici nu aveam jandarmerie pe aici înainte. Nu avem doctor de familie decât de două ori pe săptămână, nu avem farmacie, nu avem autoritățile de partea noastră, dar avem jandarmi. Asta spune ceva, nu?”.
Majoritatea tinerilor de vârsta noastră au aflat despre Roșia Montană doar de la TV ori prin intermediul protestelor organizate pentru blocarea exploatării cu cianură a minereului din perimerul Roșiei Montane. Când am ajuns cu voluntarii de la Școala de Jurnalism Comunitar StReEt în sat ne-am propus să descoperim locul acesta căutând lucrurile care sunt importante pentru cei care-l locuiesc. L-am întrebat și pe Sorin ce e valoros în Roșia Montană:
„Mai valoros decât aurul sunt oamenii. Și patrimoniul Roșiei Montane. Aurul e un metal blestemat. Roșia Montană a fost considerată un El Dorado. Cine a vrut aurul, a vrut să distrugă și localitatea – asta e de neconceput. Unii au vrut să plece de aici, fapt ce mi-a demonstrat că unii nu și-au iubit locul natal. Cu toate astea, am fost câțiva care am spus: <<Nu, pe aici nu se trece!>>. Buturuga mică a răsturnat carul mare. Energia mi-am luat-o din pământul de aici. Mulți tineri au stat deoparte, au fost de părere să plece de aici pentru a-și construi un viitor. Mai vin și se uită cu nostalgie la casa pe care au avut-o”.
Cu toate că pentru mulți dintre noi e prima dată când ajungem la Roșia Montană, unii am fost prezenți la protestele „Salvați Roșia Montană”. Pentru mulți tineri, acesta a fost un mod de solidarizare cu cei care au trăit toată viața în Roșia și care nu doreau să renunțe fără luptă la locul care le-a fost și continuă să le fie „casă”. Nu puteam să nu-l întrebăm și pe Sorin ce înseamă solidaritatea pentru el:
„S-a demonstrat ce înseamnă solidaritate odată cu mișcările din stradă, care s-au manifestat de-a lungul acestor ani. Au reușit să treacă granițele Roșiei Montane și nu numai. Apărăm o cauză dreaptă și oamenii au avut încredere în noi. Sunt mult mai bogat acum. Am câștigat enorm. Am salvat Roșia Montană de la distrugere. Sufletul e încă viu.”
Sorin Jurcă este vicepreședinte și membru fondator al Fundației Culturale Roșia Montană.
Activitatea „StReEt Lab: pe drumul solidarității” face parte dintr-un exercițiu practic de formare a unei noi generații de tineri jurnaliști comunitari, în cadrul proiectului „Școala de Jurnalism Comunitar StReEt” dezvoltat de Asociația Go Free prin programul Corpul European de Solidaritate.