Vizibili într-o societate oarbă: „Școala noastră nu e cunoscută nici de Google Maps”
Posted on May 4, 2019 by Alexandra Sofroni
Departe de centrul orașului, aproape de zona industrială, elevii Școlii Gimnaziale „Nicolae Iorga” din Cluj-Napoca își doresc ca locul în care ei învață să capete vizibilitate în ochii locuitorilor.
***
Cu aproape un an în urmă, Asociația Go Free demara proiectul „Școala de Jurnalism Comunitar StReEt”, o inițiativă susținută prin Fondul pentru Inovare Civică, care își propunea să folosească jurnalismul comunitar ca instrument de implicare civică și activare a tinerilor. Așa am ajuns să fim parteneri, în acest proiect, cu Școala Nicolae Iorga și să cunoaștem o parte din elevii care învață aici.
Școala Nicolae Iorga este situată în Iris, unul dintre cartierele mărginașe ale Clujului. Primul contact cu școala l-am avut prin intermediul Clubului EduPlus, un loc creat cu scopul de a-i sprijini pe copii la teme și de a-i implica în activitățile extrașcolare, ca să-i ajute să se dezvolte. Astfel, am aflat că mulți dintre copiii care învață aici, prezintă un risc extrem de abandon școlar, absenteism și, prin urmare, sunt expuși riscului marginalizării sau excluziunii sociale. Știm, de asemenea, că sunt copii care ajung la școală mereu înfometați, sau copii care, atunci când se întorc acasă, nu au pe nimeni care să-i ajute la teme sau nu au o masă pe care să și le scrie.
Odată cu preluarea școlii de către actuala conducere, situația absențelor și modul în care copiii interacționează între ei s-a îmbunătățit, progresul fiind unul vizibil. „Înainte să ajungă Simona, aici era ca-n gară. […] Mi-e și frică să mă gândesc cum ar arăta școala dacă Simona nu ar mai fi aici”, ne-a spus Mihaela, coordonatoarea Clubului EduPlus și președinta Asociației pentru studiu și practică nonviolentă și restaurativă (ASPNR), care cunoaște situația școlii foarte bine.
Pe timpul verii, unii dintre copii lucrează. Vara trecută, unul dintre ei a lucrat în construcții. „Ca să lucrez în construcții a fost foarte greu și periculos. Erau zile în care căram saci de ciment de 40 de kg la temperaturi foarte ridicate. Lucram de la ora 7 dimineață până la 4 după-amiaza, cu o pauză de 15 minute pe zi. După o vreme am plecat, pentru că au fost niște probleme cu salariul, iar părinții nu au vrut să mă mai lase. Pe atunci aveam 14 ani.”, ne-a mărturisit unul dintre copii.
În această situație se află mulți elevi din România. Dorința de a lucra, pentru a-și putea ajuta familia sau pentru a-și permite lucruri la care visează orice adolescent, este unul dintre motivele pentru care mulți elevi abandonează școala. Într-un raport publicat de organizația Salvați Copiii se arată că rata de părăsire timpurie a şcolii este de 26,6% în zonele rurale din România, 17,4% în oraşe mici şi suburbii şi scade la 6,2% în municipii.
Conform site-ului edupedu.ro procentul elevilor care renunță la studii pentru a munci este neschimbat din anul 2011, și totodată, fetele riscă să nu-și găsească un loc de muncă. „Concret, doar 7% dintre fetele care au abandonat școala își găsiseră de lucru în 2017. La băieți procentul era dublu, 14%. În cea mai mare parte (10%), fetele au devenit persoane inactive (casnice, fără să fi lucrat, sau măcar să fi încercat să lucreze).”
La Școala Iorga se fac progrese, chiar dacă pașii sunt mici și-i ating, de multe ori, doar pe-o parte dintre elevi. Pe câțiva dintre aceștia i-am cunoscut în urma activităților desfășurate în Școala de Jurnalism Comunitar StReEt, împreună cu Clubul EduPlus, din care ei fac parte.
C. este unul dintre elevii școlii Nicolae Iorga a cărui dezvoltare, prin activitățile extrașcolare, este vizibilă. De la primele întâlniri, și-a arătat interesul și entuziasmul față de activitățile pe care le organizăm. A început să participe în clubul EduPlus din clasa a V-a, iar de atunci, cu greu îl poți despărți de ceea ce-l face fericit. Și-a descoperit pasiunea pentru fotografie în cadrul proiectului, iar pe parcurs și-a creat un blog personal. „Sunt fericit că am venit. Dacă stăteam acasă, acum doar mă jucam pe calculator. Acum chiar simt că fac ceva pentru mine.”, ne-a spus după prima documentare pe teren.
„Au fost și cazuri în care unele colege au renunțat pentru că au rămas însărcinate.”
S. ne-a povestit că atât el, cât și colegii lui, nu au avut ore de educație sexuală în școală, iar „la biologie nu am făcut sistemul reproducător. Profesoara a trecut pur și simplu peste lecție”. Mai mult au învățat „de pe internet sau de la alte persoane mai mari”.
Conform datelor World Vision Romania, foarte multe femei devin mame înainte de vârsta de 19 ani. În 2016, aproape 25.000 de tinere au rămas însărcinate, iar 647 dintre acestea aveau sub 15 ani. Tot în 2016, peste 6.000 de adolescente au făcut întrerupere de sarcină.
Elevii de la școala Nicolae Iorga consideră că dacă s-ar introduce un curs de educație sexuală în programa școlară, ar fi mai bine informați, iar efectele negative, precum sarcinile nedorite și abandonul școlar, s-ar mai diminua.
În majoritatea țărilor occidentale, educația sexuală este obligatorie. În România, educația sexuală este recunoscută prin Legea 272/2004 (republicată în 2004) privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Nu-i de mirare, însă, că legea nu este respectată. Ba mai mult, Biserica Ortodoxă consideră că educația sexuală duce la pervertirea copiilor.
„Din exterior pare ca o școală oarecare, dar nu știi ce este în interior.”
Una dintre dorințele copiilor este ca școala în care învață să capete o vizibilitate mai mare în comunitatea clujeană. De obicei, primesc întrebări, precum: „Ce școală e aia?”, sau li se spune că școala lor „este specială, pentru rromi”. Bulliyng-ul este un fenomen des întâlnit în școala lor, dar, chiar dacă se iau anumite măsuri, „sunt degeaba, că oricât de mult li s-ar scădea nota la purtare, nu-i interesează”. E. ne-a mai povestit că „totul începea de la un pix căzut pe jos și se transforma într-o bătaie”.
În multe școli din România, elevii nu primesc consiliere profesională, iar mulți dintre ei sunt indeciși în a-și alege următoarea instituție de învățământ. Persoanele care ar trebui să-i ajute sunt consilierii școlari, însă și aceștia, la rândul lor, sunt prinși în capcana unui sistem care le cere să consilieze un număr nerealist de copii. Unul dintre elevi a mărturisit că „doamna psiholog nu-i ajută deloc”, ba mai mult „dacă îi spui o problemă de familie, după îți cheamă părinții la școală”. Ne spun că singurii profesori care-i susțin în permanență sunt diriginta lor, Laura, și profesoara de matematică. Pe alocuri, mai sunt profesori care-i ajută în a se pregăti pentru admiterea la liceu, dar depinde ce vor să studieze mai departe. Pe de altă parte, adulții privesc situația mai la rece: „Copiii sunt minori și părinții trebuie să știe ce șmecherii fac copiii lor. E tot o chestiune de sistem, căci un psiholog are 800 de copii în grijă, ceea ce face imposibil să se ocupe de ei, mai ales într-o școală ca Iorga, unde ar trebui să fie îndrumați toți copiii, fiecare în parte. E fizic imposibil să se ocupe corespunzător de copii”, ne-a spus Mihaela.
Clubul EduPlus este, sau cel puțin a fost, locul în care copiilor le plăcea să evadeze după ore. Clubul s-a înființat din nevoia de a-i ajuta pe elevi să depășească greutățile cu care se confruntă. Dacă aveau probleme în rezolvarea temelor sau au avut o zi mai puțin bună, voluntarii clubului erau acolo pentru ei. Cu ajutorul oamenilor din EduPlus, copiii au depășit, cât de cât, momentele de rigiditate, de incertitudine față de persoanele care voiau să se împrietenească cu ei. Unul dintre voluntarii clubului, care i-a ajutat foarte mult pe copii, a fost Mihaela. Ea a fost persoana cea mai apropiată de ei, cea care le-a urmărit pașii evolutivi timp de patru ani.
„Îmi aduc aminte de fiecare dintre ei, atunci când i-am cunoscut, și acum, îmi este greu să-i recunosc. C. nu vorbea nimic. Deci pe el, dacă venea în club, îl salutam și era tot ce scoteam de la el pe ziua aia. Și acum, ține discursuri și este atât de dezinvolt. S. era tot așa, mititel, de obicei era o problemă cu el. Ori îl certa cineva, ori îl bătea, ori îi lua jucăriile, mereu era o problemă. Și acum, nu-l mai recunosc. Cu D., la fel, cu K., la fel. E incredibil… Iar E. era atât de introvertită, că de-abia scoteam două vorbe de la ea. Mi se pare incredibil modul în care s-au transformat acești copii. Sunt mândră de ei și este cea mai bună investiție pe care am făcut-o”, au fost cuvintele Mihaelei în cadrul evenimentului Café Journalism for Justice, organizat de Asociația Go Free.
Fiecare are nevoie de un mic impuls și să vadă că cineva este acolo pentru ei, sprijinidu-i în ceea ce fac. Diferiți oameni s-au mobilizat în jurul Clubului și au încercat împreună să le redea încrederea în forțele proprii și să le arate că nu sunt singuri în drumul lor spre cunoaștere. Asta au încercat să facă și voluntarii mai mari din Go Free implicați în proiectul „Școala de Jurnalism Comunitar StReEt”, devenindu-le, pe parcursul ultimului an, prieteni și mentori în cadrul activităților organizate pentru ei.
Atelierul de fotografie din Parcul Central, întâlnirile și discuțiile de la Club, acțiunea prin care micii jurnaliști comunitari au marcat Ziua Internațională a Drepturilor Copiilor adresându-le întrebări colegilor lor despre drepturile pe care le consideră importante, publicându-și textul pe pagina de Facebook a Clubului, ședințele de redacție, în care am discutat despre puterea unui jurnalist comunitar de a-și schimba comunitatea, documentarea pe teren la Someș Delivery, cu primele interviuri luate și lecții despre cum facem un material video, dar și participarea la lansarea programului „Satul European de Tineret” sau „Dezbatere pe uliță”, în comuna Sînpaul (județul Cluj), sunt câteva dintre activitățile în care elevii de la Școala Iorga au fost implicați.
Au învățat să se bucure de momentele petrecute în proiectele construite de prieteni, pentru ei, prin Clubul EduPlus, și că timpul este un instrument prețios, pe care trebuie să-l folosească cu încredere. Prin Clubul EduPlus au urcat pe scena Casei de Cultură a Studenților din Cluj, în cadrul unui spectacol de dans. Au jucat piese de teatru în unul dintre cinematografele clujene. Și au avut prima expoziție de fotografie expusă în interiorul Bibliotecii Județene „Octavian Goga”, ca urmare a activității lor în rolul de jurnaliști comunitari.
„Pe lângă faptul că m-a ajutat pe mine, am reușit să-i ajut și pe alții.”
Expoziția de fotografie, pentru ei, a însemnat unul dintre cele mai importante momente, pentru că s-au făcut vizibili în comunitate. În spatele fotografiilor făcute de ei, stau multe ore de muncă, curaj și încredere. Deși, cele mai multe fotografii expuse îi aparțin lui C., pe care cu greu îl puteai desprinde de unul dintre cele 2 aparate de fotografiat, pe care Go Free le-a pus la dispoziția elevilor în activitățile practice pe teren, cu toții au contribuit constant, multe momente fiind surprinse cu telefoanele mobile (lucru care ne-a limitat puțin în procesul de printare și expunere a fotografiilor la dimensiuni mari). Pentru E., faptul că a început să facă fotografii a fost modul prin care a putut să facă o schimbare pentru ea și pentru comunitate, deoarece cu ajutorul aparatului de fotografiat a putut surprinde „o problemă în parcul de câini, unde o gură de canal nu era astupată”. „După ce am făcut fotografiile, am făcut o plângere, iar gura de canal a fost astupată”, ne-a povestit E. cu mult entuziasm.
Simona, jurnalist comunitar Go Free, și una dintre persoanele care a lucrat îndeaproape cu elevii școlii e de părere că „în fiecare comunitate sunt persoane care au un potențial foarte mare, au visuri și dorințe ascunse sau date de o parte din cauza anturajului, care le poate inhiba curajul de a spune ce își doresc sau de a acționa. Dar prin jurnalismul comunitar, le arătăm că sunt oameni interesați să afle mai multe despre ceea ce fac, gândesc sau își doresc în viitorul lor. Asta am observat atât în comuna Sînpaul, cât și la școala Nicolae Iorga. Preponderent, se observa un mare nivel de inhibiție atunci când era vorba ca cineva să își spună părerea sau ideea, dar cu fiecare activitate a crescut curajul de a își spune gândurile.”
„Ai mei sunt încântați că am găsit un loc în care mă pot relaxa și pot cunoaște persoane, deoarece sunt destul de timidă.”
Autoritățile locale par să se priceapă în ceea ce fac – au renovat școala, iar copiii din programul „Școală după școală”, demarat odată cu anul școlar 2018-2019, primesc o masă caldă. E bine că se întâmplă, dar pentru elevii din Școala Nicolae Iorga, nu e suficient. „Școala nu e adaptată copiilor, nu e potrivită lor, ci încearcă să îi modeleze pe ei după forma școlii. La noi în țară școala funcționează, în general, ca patul lui Procust”, e de părere Mihaela.
Laura, profesoară la Școala Nicolae Iorga, e de părere că autoritățile locale s-au implicat, doar că „problema școlii, ca și a învățământului în general, sunt oamenii. Profesorii sunt lipsiți de entuziasm, de motivație. Aceiași oameni se implică peste tot, iar, în final, obosesc. Eu cred că șansa școlii de a se schimba stă în parteneriatele cu diferite instituții și ONG-uri, care vin din exterior cu o viziune proaspătă și cu oameni pasionați de ceea ce fac.”
Dacă e să numești un responsabil pentru faptul că unii copiii nu vor termina ciclul gimnazial sau pentru că poveștile, aici, sunt citite de multe ori pe silabe, nu ai știi pe cine să arăți cu degetul. Cert este că, undeva, mulți dintre acești copii au pierdut startul, iar sistemul nu s-a asigurat că ei îl vor recupera la timp.
În prezent, Clubul EduPlus este închis. De fapt, corpul clădirii, în care se afla sala clubului, unde timp de aproape 4 ani, elevii din Școala Nicolae Iorga au găsit sprijin pentru teme și prieteni care i-au încurajat să viseze, a fost recent închis și nimeni nu ne dă mari speranțe că va fi redeschis, cu atât mai puțin, în același loc sau în aceeași școală. Rămânem aproape de comunitatea de elevi și profesori de la Școala Nicolae Iorga din Cluj. Între timp, Go Free și ASPNR caută soluții pentru continuarea activității Clubului EduPlus.
Articol realizat de Alexandra-Maria SOFRONI
Fotografii: Arhiva Școlii de Jurnalism Comunitar. Pentru mai multe informații și imagini vizitați pagina de Facebook a Clubului EduPlus
Numele copiilor au fost scrise cu inițiale pentru a le proteja identitatea.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Școala de Jurnalism Comunitar StReEt”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România, Raiffeisen Bank și Ursus Breweries. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorilor sau a partenerilor.
