Empowering Minorities – despre imboldul pe care poți să-l dai celor cu oportunități reduse
Posted on February 16, 2019 by Go Free
Am început anul în forță și pe planul proiectelor internaționale participând, alături de Asociația pentru Dezvoltare Activă din Bacău, la prima întâlnire din cadrul proiectului „Empowering Minorities: a project to improved practices for work with minorities” care s-a desfășurat în Albania, în perioada 25 ianuarie – 1 februarie 2019, fiind coordonat de Asociația DEA “Dyert e se Ardhmes”. Proiectul, finanțat prin programul Erasmus+, își propune ca participanții, lucrători de tineret în organizațiile din care fac parte, să înțeleagă ce înseamnă discriminarea, în special cea care vizează tinerii care fac parte din minorități etnice și religioase, și să le ofere participanților noi informații și metode concrete de lucru pe care să le aplice în comunitate. Această primă întâlnire a constat în principal în discutarea a ceea ce cauzează discriminarea, în prezentarea și aplicarea mai multor instrumente prin care pot fi abordate situațiile de discriminare, în încercarea de a le rezolva sau de a atrage atenția asupra lor și în împărtășirea de bune practici cunoscute de către participanții din cele nouă țări implicate în proiect.
Dacă o zi am petrecut-o călătorind, prima zi de training am început-o cu multă energie și cu entuziasmul de a-i cunoaște pe ceilalți participanți și de a afla cum se vor desfășura zilele pe care urma să le petrecem împreună într-un mod cât mai productiv. După câteva exerciții de cunoaștere și încercări eșuate de a ne reaminti numele tuturor participanților, trainerii implicați în proiect ne-au prezentat obiectivele acestuia și activitățile pe care trebuia să le parcurgem până la sfârșitul training-ului. Prin mai multe activități de cunoaștere a început să se consolideze, în același timp, și ideea de lucru în echipă și interacțiune, participare activă, fiind un fel de „preview” la cum urmau să se desfășoare următoarele zile. Ne-am păstrat, totuși, câteva grame de energie și pentru activitatea de seară, când a avut loc „NGO Fair”, ce s-a concretizat prin prezentări ale organizațiilor și asociațiilor implicate în proiect.
Ce-a de-a doua zi a început printr-o activitate cu dublu rol: pe de o parte avea scopul de a ne consolida aptitudinile de lucru în echipă, și, pe de altă parte, a fost cea de la care a pornit discuția în jurul conceptului de discriminare. Fiind împărțiți în echipe, a trebuit să construim cu materialele date un turn, echipa care construia turnul cel mai înalt și rezistent fiind cea căștigătoare. Însă nu toate echipele au avut șanse egale: membrii unei echipe, cu excepția unuia dintre ei, au avut mâinile legate, neputându-se implica cu toții în construirea turnului, așa cum au avut șansa toate celelalte echipe. De aici a pornit dialogul pe tema discriminării și a inegalității de șanse. Continuând activitățile de cunoaștere, legate în același timp și de ideea de discriminare, am discutat, pe grupe, câteva experiențe pe care le-am trăit și care au avut legătură cu conceptele de minoritate și majoritate. Dacă pentru a ne prezenta celorlalți, primul pas este acela de a te cunoaște pe tine însuți, activitatea a fost aceea de a reflecta câteva momente asupra experiențelor noastre de viață și de a ne reaminti dacă și când ne-am simțit ca parte a unei minorități sau când am întâlnit persoane din diferite grupuri minoritare. Discuțiile au continuat pe tema proiectului, însă de această dată sub forma unei dezbateri mai puțin formale, în care oricare dintre noi se putea implica pentru a-și susține punctul de vedere. Activitatea de seară a pus accent pe interculturalitate și pe diversitate, descoperind câteva elemente culturale specifice fiecărei țări dar, în același timp, descoperind și ceea ce le aseamănă.
În prima jumătate din ziua a treia a training-ului, ne-au fost prezentate câteva instrumente pe care lucrătorii cu tineri din grupuri minoritare le pot aplica pentru a înțelege într-o măsură cât mai mare problemele reale ale acestora și comunitatea din care fac parte. Astfel, am discutat despre cât de importantă este evaluarea nevoilor celor cu care lucrăm și metode concrete prin care putem realiza acest lucru, despre construirea unei hărți a empatiei („Empathy Map”) pentru a descoperi ce simt, văd, aud, gândesc, ce probleme au oamenii cu care interacționăm, și a unei hărți a comunității („Community Mapping”) prin care să vedem concret ce au și ce le lipsește oamenilor respectivi în comunitatea în care trăiesc. Pentru a pune în practică cele discutate, în ce-a de-a doua parte a zilei am avut tema de a aplica instrumentul de „Community Mapping” în Durres prin adresarea de întrebări câtorva persoane întâlnite în oraș.
A patra zi a început cu ceea ce ne place nouă foarte mult din punct de vedere teoretic. Am avut ocazia să ne reamintim noțiunile de stereotip, prejudecată și discriminare precum și diferențele dintre acestea. Am dezbătut puțin pe tema rădăcinilor acestor concepte și am încercat să răspundem toți la întrebarea „De unde vin stereotipurile?”. Am vorbit despre pericolul unei povești unice, despre generalizările pe care le facem, în mod aproape automat, pornind de la un singur caz cunoscut și de acolo, stereotipurile și prejudecățile încep să apară și să se dezvolte. După dezbatere, am încercat să identificăm, într-o activitate de lucru în echipe, rădăcinile unui anumit tip de discriminare iar mai apoi, am identificat soluții pentru acel tip de discriminare pe care noi ca indivizi, grupuri de indivizi, instituții, companii ori organizații non-guvernamentale le putem pune în practică. A fost un brainstorming util pentru că în lucrul pe echipe ne-am putut concentra atenția pe minorități cu care lucrăm noi, precum comunitatea romă – o minoritate existentă în toate țările participante în proiect.
A doua parte a zilei a continuat cu activitățile dedicate Open Space-ului, adică a venit momentul nostru, al participanților să împărtășim ceva considerat valoros cu ceilalți: abilități, cunoștințe și așa mai departe. Schimbul de practici și informații este întotdeauna o metodă extrem de utilă a educației non-formale, credem noi. Am învățat unii de la ceilalți, iar bucuria cea mare vine atunci când știi că și tu deții resurse valoroase pe care poți să le dai mai departe. Noi am profitat din plin și am ales să împărtășim cu ceilalți două dintre metodele non-formale cunoscute și practicate în special în lucrul cu minoritățile sau grupurile vulnerabile: jurnalismul comunitar și teatrul forum. Aceste două subiecte au captat atenția celorlalți pentru că, pentru majoritatea, nu erau niște metode cunoscute. Acest lucru ne-a oferit o și mai mare satisfacție în speranța că vor reuși să le folosească și ei în comunitățile lor și să obțină rezultate optime vizibile. De asemenea, am participat și la atelierele celorlalți colegi pe teme precum public speaking, scriere creativă în lucrul cu copiii sau informații despre Erasmus+ și Erasmus Mundus, dar am avut și ocazia de a susține antreprenoriatul femeilor minoritare prin intermediul unui un târg de obiecte hand-made lucrate de femei din Kosovo.
În a cincea zi, am deschis o dezbatere pe tema familiei, unul dintre cei trei factori principali de dezvoltare psihologică. Mai precis, am dezbătut rolul acesteia în formarea stereotipurilor și prejudecăților pe care noi, indivizii, le avem. După discuții și brainstorming, am am ajuns la concluzia că în lucrul cu tinerii din minorități, este extrem de important să ținem cont de contextul familial al acestora pentru a putea susține familia în întregime și pentru a primi suportul ei în activitățile pe care le întreprindem. În partea a doua a zilei, am dezvoltat individual câte un proiect sau campanie prin care să includem ceea ce am asimilat în urma cursului și care să poată prinde realitate în prevenția și combaterea discriminării grupurilor minoritare cu care noi lucrăm. A fost un exercițiu util care ne-a pus la bătaie imaginația și capacitatea de a găsi soluții la probleme specifice existente în societatea din care facem parte. Evident că soluțiile trebuiau să fie realizabile și implementate de către noi, ca indivizi. După lucrul individual, ne-am prezentat ideile în fața celorlalți, am discutat fiecare idee și ne-am dat seama că, în momentul conceperii soluției, toți am pornit de la aptitudinile noastre și de la cum îi putem ajuta pe cei cu oportunități reduse pornind de la ceva mic și crescând treptat. Evaluarea s-a dovedit a fi utilă iar cunoștințele și aptitudinile asimilate.
Ultima sesiune a zilei a fost una informativă cu privire la programul Erasmus+, la tipurile de activități ale acestui program și la cum poți aplica pentru ca ideile să devină realitate. Apoi, am învățat, concret, pașii de scriere a unui proiect Erasmus+ iar tema pentru ultima zi a fost chiar scrierea, pe scurt, a unui proiect pentru care ne-am dori să obținem finanțare. Lucrul pe echipe a fost din nou în vogă așa că, în funcție de temele de interes, am alcătuit echipele pentru scrierea proiectului. Am lucrat toți la proiecte care au abordat feminismul, mediul înconjurător, problema integrării tinerilor pe piața muncii și lucrul cu copiii din comunitățile rome.
În ultima zi, am lucrat cu drag la idei iar la prânz, acestea s-au concretizat, s-au structurat și au fost prezentate. Având în vedere că majoritatea participanților eram reprezentanți ai organizațiilor partenere și nu cei care scriu și aplică pentru proiecte de obicei, sesiunea de scriere de proiecte Erasmus+ a fost un exercițiu foarte util pentru a înțelege în totalitate programul având partea informativă și partea practică îmbinate perfect.
După această ultimă activitate, am început să conștientizăm scurgerea timpului și faptul că zilele au trecut foarte repede, dar că relațiile dintre noi au devenit strânse și că, față de ziua în care nu reușeam să ne reținem numele, acum cunoșteam mult mai mult decât numele despre fiecare în parte. Sesiunea interactivă de feedback față de proiect și față de ceilalți participanți nu a lipsit. Atmosfera extrem de familiară și zâmbetele noastre erau mai mult decât un feedback. Apoi, a sosit momentul dezvăluirii prietenului secret, omul, care zi de zi, a avut datoria de a îți face experiența cursului mai plăcută prin mici cadouri de la complimente, mesaje motivaționale și dulciuri la suveniruri și îmbrățișări. Momentul adevărului a fost foarte plăcut, parcă ne-a unit și mai mult așteptând cu nerăbdare următoarele etape ale proiectului. Dar până atunci, toți avem o misiune de îndeplinit: să nu renunțăm la a fi parte din motorul schimbării.
Ultima seară s-a lăsat, bineînțeles, cu o sesiune de networking scurtă având în vedere drumul lung care ne aștepta următoarea zi, iar dansul a fost nelipsit. Ne-am luat la revedere și după câteva ore de somn, am pornit în aventura revenirii în țară. Poate că Albania nu este foarte departe, însă lipsa zborurilor directe ne-a plimbat puțin și am ajuns obosite, dar cu energie pozitivă și multă motivație.
Am întâlnit oameni cu experiență, oameni capabili, motivați și dornici de a construi ceva benefic în comunitățile din care fac parte și pentru acestea. Concluzia? Mai vrem proiecte ca acesta, cu oameni ca cei pe care i-am întâlnit și cu care ne dorim să activăm comunitățile din care facem parte!
Articol realizat de Irina PELIN și Ana-Maria SIMEREA, jurnaliști comunitari în cadrul Școlii de Jurnalism Comunitar StReEt powered by Go Free.
Fotografii: Asociația DEA
