#TLWE: despre migranți – de la exploatare la incluziune socială

Posted on November 4, 2018 by Go Free

Jurnalul Anei

Luna octombrie a fost marcată de încă un proiect internațional – The Long Way to Europe – la care a fost
prezentă și Asociația Go Free prin doi reprezentanți. Întâlnirea a fost cea de-a treia din cadrul proiectului, desfășurată în Tiggiano, Italia, după ce primele două au avut loc în România (Cluj-Napoca), respectiv în Polonia (Cracovia). Proiectul, finanțat prin programul Europe for Citizens, a adus împreună reprezentanți ai mai multor organizații din opt țări de pe întreg teritoriul Europei: Lituania, Cipru, România, Serbia, Italia, Portugalia, Polonia și Franța, reunind, deci, opinii și experiențe diverse, dar îndreptate înspre atingerea acelorași obiective: înțelegerea realităților pe care le trăim astăzi prin reflectarea asupra trecutului din care avem atât de multe de învățat. Dacă întâlnirea din România a avut ca temă principală antidiscriminarea, iar cea din Polonia Holocaustul, întâlnirea din Italia s-a conturat în jurul temei incluziunii migranților. Prin discuțiile și activitățile desfășurate, reprezentanții organizațiilor coordonatoare prezente la întâlnire și-au propus familiarizarea participanților cu situația actuală a migranților din Italia și cu acțiunile pe care ei le întreprind pentru a contribui la conștientizarea și diminuarea exploatării migranților.

Prima zi, 12 octombrie, este dedicată sosirii participanților, așa că, încă de dimineață, plecăm din Cluj-Napoca, încărcate cu energie și entuziasm, dornice să trăim o nouă experiență internațională. Cea de-a doua zi se anunța a fi una plină de activități. Și a fost. Dar pe cât a fost de încărcată, pe atât a fost de productivă, cu o mulțime de informații, discuții şi experienţe împărtășite în jurul temei abordate și nu numai. Începem ziua prin a înțelege scopul întâlnirii noastre și cum o să atingem obiectivele propuse – acelea de a cunoaște situația migranților, a realităților în care trăiesc și muncesc aceștia și ce putem face noi, ca membri în organizații non-guvernamentale, pentru a aduce astfel de realități în atenția oamenilor.

După activitatea de cunoaștere (getting to know each other) participăm la un alt workshop, menit să ne ajute să înțelegem cum s-a ajuns la situația actuală în care mulți dintre migranții ajunși în sudul Italiei sunt exploatați, obligați să muncească excesiv pentru un venit foarte scăzut, fără contracte de mună, și mulți dintre ei fără o casă în care să locuiască. În această situație intervine activitatea organizației Diritti a Sud, care, prin proiectul ”SfruttaZerro” (”ZeroExploatare”), și-a propus creșterea gradului de conștientizare asupra acestei probleme și crearea de locuri de muncă prin care să fie respectate drepturile migranților și ale angajaților, devenind astfel un exemplu, arătând că se poate. Un alt lucru important evidențiat în cadrul workshop-ului este acela că situația descrisă nu se întâmplă doar în Italia și doar în munca în agricultură, ci ea este întâlnită și în alte țări și contexte – în locul celor exploatați pentru cultivarea roșiilor pot fi exploatați oameni în producerea obiectelor de îmbrăcăminte, de exemplu.

Prânzul este urmat de noi workshop-uri, prin care continuăm discuția despre migrație, abordând subiectul stereotipurilor și al prejudecăților față de migranți. Încercăm, astfel, să înțelegem de ce se perpetuează aceste stereotipuri și care ar fi argumentele pe care le-am putea aduce pentru a le combate. Discuțiile în jurul acestei teme sunt urmate de o prezentare a activității de dezbatere în stradă, ”Porteur de paroles”, pentru a înțelege ce presupune aceasta și care sunt pașii organizării unei astfel de activități care nu doar aduce, în atenția oamenilor, subiecte cărora de obicei aceștia nu le acordă suficientă atenție, ci care îi și implică direct în a reflecta și discuta despre tema propusă.

Ultima activitate constă în întâlnirea cu reprezentanți ai GUS (Gruppo Umana Solidarietà) din Tiggiano, care ne vorbesc despre activitatea lor în sprijinirea celor care caută azil politic, ajutându-i și să se integreze în comunitate.

Ziua se încheie pe ritmurile muzicii unei trupe locale din Tiggiano, muzica lor încărcându-ne bateriile cu energie și voie bună pentru următoarea zi de activități.

Jurnalul Mirunei, 14 octombrie 2018

A treia zi poate fi descrisă de cuvântul “călătorie”, deoarece am făcut o călătorie în trecut prin trăirea momentelor prezentului.

Prima destinaţie este ferma Boncuri, unde aflăm atât despre consecinţele exploatării forţei de muncă pe plantaţiile de roşii, cât şi despre problemele încă nerezolvate în faţa legii ale unor cazuri indescifrabile.

Mergem mai departe spre Santa Maria Al Bagno, unde ne bucurăm de briza Mării Ionice, construim amintiri cu ajutorul camerelor foto şi păşim cu o doză de curiozitate spre Museo della Memoria e dell’Accoglienza (Museum of Memory and Welcome), care îi comemorează pe cei 150.000 de evrei refugiaţi în Santa Maria Al Bagno în urma Holocaustului. În prezent, muzeul prezintă trei dintre muralele lui Zivi Miller, mai exact muralele  evreieşti (Menora, Călătoria evreilor spre Palestina, Soldatul britanic) dar şi materiale din arhivele consiliului local: fotografii, reportaje, acte civile. Această vizită este una esenţială pentru înţelegerea etapelor de incluziune socială, ea fiind raportată la contexte politice diferite, dacă facem o comparaţie între atunci şi acum.

Călătoria alături de ceilalţi participanţi minunaţi continuă. Ajungem la Salento Bike Café, unde luăm prânzul şi pregătim în grupe materialele pentru sesiunea de Street Debate. Mă uit în jur şi văd o mulţime de creioane, carioci, acuarele şi tuburi cu spray colorat, conturez Harta Pământului Solidar (Carte Pour Une Terre Solidaire), dar ce e cel mai frumos: văd oameni implicaţi civic, care comunică şi dau ce pot ei mai bun pentru a atinge un scop comun, acela fiind incluziunea socială prin adresarea întrebării: „Unde simţi că eşti acasă?”

Şi dacă tot am ajuns la această întrebare, mergem la ultimul nostru obiectiv: centrul orăşelului Lecce, unde începem dezbaterea publică. Avem bucăţi mari de carton, colorate, pline cu mesaje ale unor oameni pentru care cuvântul „acasă” poate fi o amintire îndepărtată, un loc încă necunoscut, o călătorie lungă. Oamenii se opresc, citesc, fotografiază, răspund întrebării centrale (verbal sau pe un carton colorat) şi ne arată pe harta creată de noi locul pe care ei îl consideră cu adevărat „acasă”, apoi merg mai departe.

Finalul zilei vine cu bucuria că sesiunea de #StreetDebate le-a dat de gândit trecătorilor, contribuind astfel la integrarea imigranţilor. Ne simţim bine, petrecem ultimele momente ale acestei experienţe, împărtăşim obiceiuri ale propriilor culturi şi ne delectăm gusturile cu o cină italienească gustoasă, pregătindu-ne în acelaşi timp pentru despărţirea din a patra zi. Eu şi Ana Maria petrecem ultimele ore rămase din TLWE pe străduţele din Bari, urcăm în Panorama Wheel şi ne gândim la faptul că peste 24 de ore vom fi departe de această privelişte încântătoare.

Pun totuşi în bagaj noi experienţe şi motivaţii, plus o doză de optimism, pe care să o împart cu ceilalţi voluntari Go Free care mă aşteaptă #cudrag acasă.

Eu am răspuns, dar voi, unde vă simţiţi acasă? #socialinclusion

Material realizat de: Miruna LUPAȘ și Ana Maria SIMEREA

Miruna LUPAȘ și Ana Maria SIMEREA sunt jurnaliști comunitari în cadrul proiectului “Școala de Jurnalism Comunitar StReEt” realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România, Raiffeisen Bank și Ursus Breweries. StReEt va fi implementat în perioada aprilie 2018 – aprilie 2019 de către Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile și partenerii.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a programului Fondul pentru Inovare Civică sau a partenerilor.