#SPACE: cetățenie activă, agricultură organică și fair trade
Posted on April 11, 2018 by Adriana Cozanu

Reprezentanții asociației Go Free și ai Primăriei din Sînpaul (Cluj) au participat în perioada 4-7 aprilie, în Tiggiano (IT), la prima întâlnire de organizare din cadrul proiectului SPACE – Street Participation for Active Citizenship in Europe, finanțat prin programul Europe for Citizens, ce își propune să creeze mai mult spațiu pentru exprimarea cetățenilor, prin folosirea unor instrumente participative precum dezbaterile în stradă. Proiectul se va desfășura pe o perioadă de 2 ani, implicând 12 țări din spațiul european și având un impact direct asupra unor comunități locale atât din mediul urban, cât și din cel rural.
Instrumentul principal al proiectului: dezbaterea în stradă (The Word Carrier) este o metodă ce iese din câmpul obișnuit de metode utilizate până acum în vederea creșterii implicării cetățenilor în viața comunității. Astfel, de data aceasta oamenii nu mai sunt invitați și așteptați la o dezbatere pe un anumit subiect, într-o cafenea sau la casa de cultură, ci sunt întâmpinați direct în stradă și îndemnați la o simplă discuție pornind de la o întrebare aleasă de organizatori. Această metodă își propune să aducă împreună, chiar dacă poate doar pentru câteva minute, oameni de vârste diferite, din categorii sociale diverse și cu opinii variate, facilitând un schimb de idei și experiențe.
Prima zi a întâlnirii de organizare s-a desfășurat într-un spațiu din cadrul unei clădiri istorice – Palazzo Baronale di Tiggiano – unde este și sediul Primăriei din Tiggiano, și a permis participanților din Franța, Polonia, Serbia, Croația, Slovenia, Lituania, Estonia, Cehia, Austria, Italia și România să afle mai multe atât despre proiectele organizațiilor și administrațiilor locale reprezentate, cât și despre proiectele organizațiilor din sudul Italiei. De la implicarea tinerilor prin programe Erasmus+, bibliotecă vie, jurnalism comunitar, până la arhitectură socială și agricultură fair trade care nu exploatează nici oamenii nici pământul, activitățile desfășurate de organizațiile prezente au subliniat încă o dată în câte feluri putem avea un impact asupra comunităților din care provenim.
De la asociația Officine Cittadine am aflat cum sunt implicați localnicii în procesul de “turistificare” a zonelor rurale din Italia. Pentru a crea o hartă a tuturor locațiilor turistice dintr-o zonă, administrațiile publice alături de localnici se adună și discută despre istoria locului și merg în drumeții cu bicicleta pentru a localiza punctele turistice. Implicarea comunității locale în îmbogățirea hărților este și un mod de responsabilizare a acesteia. Localnicii rămân cea mai importantă resursă pe care administrația publică o deține.
Punctele turistice pot fi de tot felul, palate vechi, case nobile, peisaje cu istorie, spații pentru agroturism sau simple mituri locale. Mi se pare un exemplu foarte simplu și natural de a îmbogăți calitativ harta turistică a unui oraș. De multe ori, auzi că la noi [în România] nu ai ce vedea, doar natură excepțională. Afirmație parțial adevărată fiindcă la noi nu știm de existența multor locuri ce pot fi vizitate, pentru că încă nu s-au luat măsurile necesare pentru că acestea să apară pe o hartă turistică. De asemenea, partea interesantă a acestei colaborări dintre administrație și localnici, duce inevitabil la o mai mare conștientizare din partea localnicilor a moștenirii pe care o dețin și la crearea unui sentiment de apartenență și mândrie față de locul lor de proveniență. Pe lângă acest lucru, fiind implicați în procesul de “turistificare” a zonei, vor simți cum implicarea lor a dus la aceste rezultate, și vor tine să aibă mai mare grjă de loc, fiind implicați direct în transmiterea cunoștințelor, istoriei locale din zonă. Cheia acestui proiect constă în implicarea comunității locale în proces, fiindcă oamenii sunt cea mai importantă resursa de care putem dispune în general, și mai cu seamă când e vorba de turism. Mai e cale lungă până la implementarea mai multor astfel de proiecte la noi în țară, însă până atunci, dacă avem ocazia, hai să răscolim noi singuri în comunitățile locale mici și să culegem legende și istorii personale din aceste zone.” (Oana Mocanu)
În cea de a doua zi a proiectului participanții au putut experimenta o dezbatere în stradă, organizată în piața centrală din Lecce, unde organizația gazdă a expus mai multe postere pe care erau trecute răspunsuri la întrebarea Când te-ai simțit diferit/ă? și care au reușit în scurt timp să atragă trecătorii la discuții.
Întrebarea care ne era adresată și nouă, participanților, mi-a dat puțin bătăi de cap fiindcă inițial credeam că trebuie să fie ceva din aria democrației, egalității, discriminării, experiențe pe care încă nu le-am avut, încă nu m-am simțit diferită în sensul acesta. Poate doar în mod pozitiv, pentru că m-am bucurat și mă bucur în prezent de oportunități de care alți copii din medii rurale dezavantajate sau mai sărace nu le pot avea sau cel puțin nu așa ușor ca mine. Apoi am mai schimbat idei cu ceilalți participanți și am aflat că răspunsul putea fi oricare, și din viața de zi cu zi, pentru că diferit se poate simți oricine. Chiar și acum mă simt diferită fiindcă mă abat de la drumul “normal” de dezvoltare profesională făcând chestii care aparent nu mă ajută la CV așa cum sunt toți studenții presați să facă. Totuși, sunt activități care pe de altă parte au un mare impact în dezvoltarea mea personală, spre exemplu spargerea unor stereotipuri legate de cetățenii unei țări sau pur și simplu idei greșite și nefondate, legate de lume în general. De exemplu, întotdeauna m-am gândit la cei din străinătate ca un fel de “ei”, care sunt foarte diferiți. Încă gândesc așa, dar simt cum interacțiunea cu tot mai mulți dintre aceștia mă duce către concluzia că toți suntem oameni. Un adevăr profund neglijat când e vorba de rasism și discriminare chiar și la noi în țară. Deci mă simt diferită fiindcă nu fac ceea ce așteaptă societatea de la mine să fac, fapt ce are o valență negativă, și merg ușor în niște direcții ce mă duc poate mai aproape de a fi un om printre roboței.” (Oana, 21 ani, România)
Ziua a continuat cu o vizită la casa Celacanto, în “tocul” Italiei, unde Asociația Coppula Tisa a creat un spațiu prin care sprijină producătorii locali să se promoveze, să se susțină reciproc, să continue să producă alimente ecologice organice, în mod tradițional, natural și fără chimicale. Agricultorii și activiștii locali și-au dat mâna pentru acest proiect, pentru că au realizat că doar împreună se pot opune valului iresponsabil și plin de exploatare din industria alimentară actuală. Producătorii locali de peste tot fac cu greu față marilor corporații, astfel asemenea modele ca cel din sudul Italiei sunt bine venite ca alternative de urmat, deși în România amintirea cooperativelor comuniste încă ține departe agricultorii de asemenea asocieri colective. Totuși, fiecare poate contribui la schimbarea din acest domeniu prin conștientizarea alegerilor pe care le facem atunci când punem un produs în coșul de cumpărături.
Am mâncat multă mâncare în proiect, mult prea multă – mâncare tradițională și ieftină, sănătoasă și nesănătoasă, organică și din magazin, și am plecat cu un gust de revelație de acolo. Printre toate aceste delectări gastronomice am vizitat asociația italiană Coppula Tisa care printre altele promovează creșterea produselor organice și crescute fără pesticide, și susțin producătorii bio organici locali. Am gustat din mâncarea proaspătă și organică și chiar am simțit diferența, atât în gust, cât și pe corp. În mâncarea din imagine un ingredient principal este grâul expandat. Eu sunt intolerantă la gluten (proteină întâlnită în cereale precum grâul sau secară) și de obicei nu mă simt prea bine după ce mănânc gluten, de data asta nu a fost cazul. Nu știu despre voi, dar eu sunt o persoană foarte preocupată de sănătate, citesc des despre tot felul de lucruri din zona asta, și încerc să duc o viață destul de sănătoasă, evident, dar pentru prima dată îmi dau seama că am avut o abordare greșită asupra felului în care am grijă de sănătatea mea. Într-adevăr plec la piață cu gândul că produsele sunt mai bune/proaspete/naturale sau că ajut țăranii, dar nu gândindu-mă că corpul meu s-ar simți mai bine dacă le-aș mânca. Așa că dacă nu luăm decizii legate de consumul produselor bio de dragul de a ajută producătorii locali, puteți să o faceți dintr-un motiv egoist și anume pentru că corpul vostru vă va mulțumi. Cheers!” (Oana Mocanu)
Următoarea întâlnire a proiectului SPACE va avea loc în iunie, tot în Tiggiano.
Fotografii: Andra Camelia Cordoș