Democrația aici și acum: seminar de vară la Abația din Cluny, Franța

Posted on July 17, 2017 by Eva-Viorela Sfârlea

Între 5-11 iulie, Go Free a luat parte în calitate de partener la Școala de Vară din Cluny, Franța intitulată: “Comment ça va, chez vous, la démocratie ? / What’s going on with democracy in your corner of the world?”, cu o orientare puternică pe democrația locală, organizată de CCIC. Pe parcursul a cinci zile, am trăit și am lucrat împreună în abația benedictină din Cluny, Bourgogne, Franța. Cu o istorie de peste 1100 de ani, abația din Cluny a fost martoră tumultului istoriei, momentelor de reformă, de revoluție, de totalitarism și de libertate. Astăzi, aici funcționează Collège Européen de Cluny, se organizează seminarii de vară pentru tineri, dar și pentru reprezentanți locali și regionali din Franța pe tema inovației publice teritoriale. Un spațiu istoric, menținut cu grijă, redat comunității nu doar pentru a (se) privi în urmă, ci și pentru a se reinventa.

În aceeași săptămână, s-a încheiat Marșul pentru Justiție de 25 de zile împotriva represiunii guvernamentale de după lovitura de stat nereușită din Turcia de anul trecut. Pe parcursul unui an, peste 150.000 de angajați ai statului au fost concediați, 50.000 de politicieni, jurnaliști, academicieni, activiști pentru drepturile omului sau cetățeni obișnuiți au fost arestați – un sistem tot mai represiv, în care definiția cuvântului „terorism” devine tot mai incluzivă: aproape orice formă de opoziție, orice text critic despre un lider politic poate fi considerat „terorist”.

În Ungaria, după campania agresivă împotriva migranților, bannere de propagandă împotriva miliardului George Soros împânzesc orașele, Central European University (CEU), una dintre cele mai prestigioase universități internaționale din Europa este ținta unor atacuri absurde, aplicând aceeași soluție clasică a dușmanului comun, iar noua țintă sunt ONG-urile: orice organizație finanțată din fonduri străine cu mai mult de cca. 110.000 de euro trebuie să se eticheteze ca atare, lângă siglă, ca organizație susținută din străinătate, cu subtextul unor activități anti-naționale (cel puțin asta dorește să transmită campania).

Supra-simplificarea discursului și lipsa de participare activă a cetățenilor generează, până la urmă, o dictatură a temelor care se discută în societate, precum și a listei negre a cuvintelor ilegale, conform unui program de propagandă. Living our lives in paper cages, („ne trăim viețile în cuști de hârtie”) – răsuna ieri de la concertul Franz Ferdinand la Electric Castle.

În esență, atelierul de la Cluny a lansat provocarea de a face dintr-un cuvânt mare, răsunător ca o catedrală – „democrația” – o practică, prin sesiuni de co-design/co-development, de simulare a „juriului cetățenilor”, precum și de redactare a unor propuneri finale pentru îmbunătățirea democrației locale.

De ce democrația locală? Pentru că la acest nivel, posibilitățile sunt promițătoare și perceperea de către cetățeni a impactului direct asupra deciziilor justifică și susține o implicare constantă. În comunități mai restrânse, distanța percepută dintre cetățeni și autoritățile locale este mai redusă, ceea ce facilitează construirea încrederii. Cu toate acestea, implicarea activă este redusă, cu atât mai mult în rândul tinerilor. Cum putem schimba acest lucru? Iată câteva idei discutate cu participanții:

• Consultarea directă a cetățenilor privind nevoile și modul în care văd dezvoltarea comunității
• Interacțiunea între cetățeni și reprezentanții locali în medii informale, mai relaxate: picnicuri, festivaluri comunitare, cafenele civice
• Organizarea de dezbateri publice privind teme locale importante sau controversate, pentru a nuanța înțelegerea și a promova o abordare argumentată a acestora
• Lansarea de concursuri de idei/proiecte pentru tineri, care să contribuie la îmbunătățirea vieții în comunitatea locală

Într-una din zile, am vizitat și gara veche din Cluny, unde s-a creat un centru comunitar cu activități diverse: de la ateliere pentru copii și tineri, teren de joacă la festivaluri de teatru și dans sau proiecte destinate susținerii participării femeilor în spațiul public.

Povestea acestui spațiu este asemănătoare clădirii abației. O gară istorică, între timpul memoriei și al recuperării prezentului, prin care au trecut și trenuri de vacanță, dar și trenurile deportărilor naziste din 1943-1944. TGV-ul a înlocuit vechile trenuri, transportul rutier a înlocuit vagoanele de marfă și peste gară a căzut, pe nevăzute, uitarea. Într-una dintre clădirile gării, tinerii au început să se adune, asumându-și spațiul în mod informal, inclusiv prin grafitti. Pe parcurs, între șinele de tren a apărut o pistă de biciclete și un skate-park, iar clădirea veche a devenit un centru de activități și resurse pentru copii, tineri și adulți deopotrivă.

Procesul transformării a pornit însă, de la provocarea tinerilor la dialog, pentru a decide cum anume și-ar dori să fie folosit spațiul destinat renovării. La fel de interesant  din punct de vedere al democrației participative este faptul că deși autoritățile au încercat, în trecut, fuzionarea anumitor sate mici, unele cu mai puțin de 100 de locuitori, acest lucru nu a reușit. Prin Adunările Generale organizate în noul centru comunitar, procesul e abordat în mod organic, treptat, sub forma unui „Foyer Rural” – comunitățile își discută nevoile și vin cu idei colaborative de proiecte, fuziunea economico-administrativă devenind astfel, o posibilă urmare firească, și nu un scop. Totul cu o singură persoană angajată, restul activității fiind pe bază de voluntariat.

În istoria recentă, Europa a experimentat alternative tragice la democrație. Ideea-cheie la care am revenit mereu pe parcursul seminarului este depășirea deconectării și lipsei de încredere în acest sistem și identificarea modalităților concrete de acțiune și implicare a cetățenilor în procesele decizionale.  Mai degrabă decât să vină cu soluții gata-făcute de rezolvare a problemelor percepute, autoritățile publice au șansa de a se recentra pe articularea problemelor cu care se confruntă societatea și crearea mediului potrivit pentru un proces colaborativ de găsire a soluțiilor.

Școala de vară a adus împreună tineri din țări ca Franța, Ungaria, Belgia, China, Afghanistan, Grecia, Croația, Germania, precum și reprezentanți ai unor organizații partenere cu experiență relevantă pe partea de implicare civică a tinerilor și jurnalism responsabil: Foundation for Democratic Youth (Ungaria), Eyes on Europe (Belgia) și Go Free (România). Printre invitați și facilitatori s-au regăsit membrii ai Adunării Generale din Cluny, dar și un reprezentant regional din Norvegia, experți în comunicare și negociere, și un deputat european.

La întoarcerea spre Cluj, am asistat la un moment special: un grup de femei îmbrăcate în burqa negre așteptau îmbarcarea lângă poarta noastră. La un moment dat, o bunică vine cu nepoțica ei și o îndeamnă să intre în vorbă cu una dintre femei: „Credea că (femeile îmbrăcate în negru) fură copii, așa că am adus-o să le cunoască”, ne spune bunica. Ochii femeii în burqa zâmbesc, fetița o întreabă cum o cheamă și îi spune că merge la Cluj!

Rămânem informați.

Rămânem implicați.

Rămânem conectați.

 Mai multe fotografii sub disponibile pe pagina de Facebook Go Free, aici.