Denis Nanciu: „Pictatul, pentru mine, reprezintă o cale de comunicare și povestire.”

Posted on May 7, 2017 by

share on facebook   

„Am un colț de suflet la care nu foarte multă lume are acces”, mi-a spus Denis Nanciu în prima conversație pe care am purtat-o. M-a lăsat totuși să cunosc părți din pânzele în care îmi spune că introduce frânturi din viața lui: „Îmi codific foarte mult lucrările, creez propriile mele coduri și le introduc sub formă de numere, simboluri sau chiar scris. Pictatul pentru mine reprezintă o cale de comunicare și povestire.”

Denis Nanciu DenisArt 1

Cu Denis Nanciu m-am întâlnit întâmplător în preajma Zilei Internaționale a Rromilor. De fapt, mai întâi a ajuns la mine – online – una dintre lucrările lui care aborda tema rasismului. O pictură ce fusese expusă cu ocazia zilei de 8 aprilie, în cadrul unui eveniment organizat de către Centrul Național de Cultură a Romilor – Romano Kher (CNCR). Mi-a povestit ulterior că este elev în clasa a XI-a la Liceul „Dimitrie Paciurea” din București. A ajuns la un liceu de artă datorită unor profesori care l-au descoperit în școala din comuna Nana, județul Călărași, locul în care a crescut. Dirigintele său, profesorul Viforaș Nițu și soția acestuia, Ruxi, profesoară de limba engleză, l-au încurajat să participe la mai multe concursuri, devenind astfel mai vizibil. Aflu, printre altele, că pasiunea pentru desen o are de la 14 ani, cam din clasa a 7-a, un an în care a primit și din partea școlii o diplomă prin care îi era recunoscut talentul la desen.

La finalul clasei a 8-a i-a spus mamei sale că vrea să dea admiterea la un liceu de artă: „La început nu a fost de acord, dar până la urmă nu avea ce să facă. Eram determinat. Aveam încredere că o să reușesc, iar acum e și ea foarte mândră de mine. Am reușit cu sprijinul domnului profesor și al soției acestuia. În primul an ei mi-au depus dosarul pentru liceu.” Prima dată când a pictat în ulei tot datorită lor s-a întâmplat: „Ei mi-au luat pânză, culori, și în felul acesta am făcut și alegerea în ceea ce vreau eu să pictez. Înainte să pictez pe pânză copiam foarte mult imaginile. Apoi am evoluat, am început să gândesc și să creez singur.” Cei doi profesori au rămas alături de el și, cu diferite ocazii, îi expun din lucrări la căminul cultural din sat sau la evenimente locale.

Faurul Pamantului_ Denis Nanciu

Faurul Pământului. Artist: Denis Nanciu

 

A dat astfel admiterea la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București. A susținut problele, le-a luat, dar nu a intrat la „Tonitza”, ci la Liceul „Dimitrie Paciurea”. Inițial și-a dorit să se transfere, apoi spune că a descoperit că e un liceu bun și a rămas: „Am intrat ca cel mai slab elev la desen și pictură și am reușit să devin unul dintre cei mai buni.” Anul trecut a câstigat, printre altele, premiul I, la secția de pictură, în cadrul Concursului Internațional de Artă Vizuală (ediția a XII-a), organizat la Arad. În 2016 a avut 2 expoziții cu Centrul Național de Cultură a Romilor – Romano Kher, o expoziție în Parcul Izvor organizată de liceul unde studiază și încă una organizată cu un prieten în Parcul Carol, pe cont propriu. În 2017 aflu că avut deja 3 expoziții.

Ca să înțeleg ce înseamnă pictura pentru Denis l-am provocat să vorbească despre asta. Am aflat astfel că fiecare pânză are în spate o parte de documentare și povești care-i aparțin lui sau celor din jur. Dacă o temă îi vine foarte bine, atunci introduce în pânză elemente din viața lui: „Eu îmi codific foarte mult lucrările, adică creez propriile mele coduri și le introduc sub formă de numere, simboluri sau chiar și scris. Pictatul pentru mine reprezintă o cale de comunicare și povestire.” Denis îmi spune că nu vorbește foarte mult, ci se exprimă mai mult prin pictură. Și tocmai pentru că nu prea vorbește, cam toate sentimentele și gândurile și le expune pe pânză.

„Am un colț de suflet la care nu foarte multă lume are acces.” Și, de teamă să nu clacheze sau să fie în vreun fel judecat de cei din jur își pictează fiecare sentiment și îl codifică, într-o stare de libertate în care pasiunea și încrederea în forțele proprii fac pânza să prindă culoare.

Despre pictura care m-a dus la el aflu că a numit-o „Discriminarea”. Citisem, pe o imagine mai ștearsă a picturii sintagma „Apă pt. romi”, iar în interpretarea mea, gândul mi-a fugit la Dăroaia, una dintre comunitățile de rromi din județul Alba unde 500 de persoane dispun de o singură sursă de apă potabilă. Desigur, versiunea artistului este puțin diferită: „Odată ce spui că ceva e pentru rromi m-ai separat de tine total, eu îți sunt inferior ție și tu superior mie”, îmi explică Denis ulterior. Spune că lui nu prea i s-a întâmplat să fie discriminat, iar pentru tema asta s-a documentat, a citit, a ascultat întâmplări reale din viața oamenilor din jurul lui. „O cunoștință s-a dus la un spa, la un ștrand, și nu i s-a permis să intre pentru că era rom”, îmi explică pe scurt. Pe pânză mai apare și un lagăr, un spital, câteva clădiri și semnele pentru ocolire și interzis, care ne întorc la povestea de mai sus, în care anumite spații și servicii, publice ori private, par în România a fi destinate într-o mai mare măsură nerromilor decât rromilor. Mai putem identifica cuvinte precum sclavilor sau plaga societății și niște bănci de școală – primele două sunt reprezentate așa cum suntem obișnuiți să le vedem. Ultima este însă deformată, simbolizând discriminarea copiilor rromi din școlile românești, o realitate pe care, deși o cunoaștem cu toții, statul român continuă să o ignore.

Discriminarea Denis Nanciu

Discriminarea. Artist: Denis Nanciu

 

L-am întrebat pe Denis de ce crede că el că, spre deosebire de alți tineri rromi, nu s-a lovit atât de des de discriminare: „Nu prea am fost discriminat poate și datorită felului meu de a fi. Adică, eu față de alții sunt diferit. Pot să spun inclusiv față de frații mei. Până la urmă suntem frați, dar suntem diferiți.”, iar când spune asta, Denis se referă la faptul că, spre deosebire de frații lui sau alți tineri din comunitatea unde a copilărit, el nu a renunțat la școală: „Eu îmi continui studiile și vreau să ajung să fac ceva cu pictatul. Și gândesc mai mult. Nu știu dacă diferit este termenul potrivit, dar ce vreau să spun este că ei au ajuns la un nivel la care se mulțumesc cu puțin, pe când eu nu fac asta. Eu caut, îmi dau interesul și, din câte am văzut, am și succes în ceea ce fac”.

Îmi spune că nu știe cum îl vede lumea, atunci când îl întreb cum este văzut în comunitatea din Nana și dacă consideră că cei de acasă îl văd ca un model. După o scurtă pauză continuă: „Cred că da, cred că reprezint un model pentru ei acum. Înainte de mine era un băiat al unui vecin, iar părinții mei îmi spuneau mereu despre el și mi-l dădeau ca model. Poate ei nu mă consideră toți un model, dar cred că pot să ia un exemplu din ceea ce am reușit eu să fac. Și nu mă refer să se ducă toți la arte plastice, că până la urmă nu domeniul contează, ci felul în care acționezi tu. Trebuie să faci ceva, ca să câștigi ceva. Dacă nu faci nimic, degeaba vrei.”

Discutând despre modul în care arta lui ar putea sprijini comunitatea rromă, Denis îmi spune că va continua să abordeze în lucrări teme ce fac referire la situația rromilor, însă menționează faptul că el pictează în aceeași măsură pentru rromi și pentru nerromi: „Eu nu vreau ca pictura mea să fie doar pentru rromi. Vreau să fie pentru toți, nu doar pentru cineva, pentru că dacă aș face ceva doar pentru rromi, eu însumi aș fi nedrept față de ceilalți. Adică, dacă vrei ca cineva să nu fie rasist cu tine, tu ar trebui să nu fi rasist cu ceilalți.”

Surse foto: Denis Nanciu (arhiva personală) și CNCR.

Pentru mai multe lucrări, cât și o apreciere care știm că l-ar motiva pe Denis să continue, Accesați pagina de Facebook DenisArt aici.

Pelicanul

Pelicanul. Lucrarea reprezintă plecarea către un nou început și lăsarea în urmă a unui loc fără posibilități de a evolua. Denis Nanciu: “Pictura se referă la greutățile mamei de care a avut parte în altă țară.”

 

 Andra Camelia CORDOȘ

Acest material a fost publicat în Revista Go Free #15 (care poate fi accesată și descărcată gratuit aici), un număr pe care îl dedicăm tuturor celor care înțeleg că libertatea nu poate fi invocată fără responsabilitatea pe care o implică, celor care cred că putem schimba împreună modul în care ne raportăm la cei din jurul nostru.

Revista Go Free este un proiect independent. Poți susține și tu activitatea de documentare a redacției Go Free și dezoltarea jurnalismului comunitar în România contribuind prin donații individuale online, cu orice card, în orice monedă, în contul de PayPal al Asociației Go Free aici, sau prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit către Go Free. Pentru orice informații suplimentare ne puteți contacta la adresa asociatiagofree@gmail.com. 

Informații despre Asociația Go Free necesare completării formularului 200 sau 230: Denumire entitate: “Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile”. Cont bancar (IBAN): RO57 BTRL 0670 1205 C081 37XX. Cod de identificare fiscală: 29818629.

Leave a Reply