Despre teama lichidă, cuvintele-zid și integrarea migranților

Posted on May 1, 2017 by

share on facebook   

Undeva, într-o seară de vară, o mașină intră în curte și face un ultim semn din faruri. Înăuntru, în casă, viața se presimte din alte câteva lumini și umbre și o fluturare de perdea. E liniște și e cald, iar ușa o încui dintr-un gest mai degrabă ritualic. Știi că e bine să fii recunoscător pentru viața și siguranța de care te bucuri, dar undeva, în luminișurile intuiției, mai știi și că e ceva nefiresc în a venera această stare de fapt ca pe una excepțională.

 *

În cartea “Teama lichidă”, filozoful Zygmund Bauman se referă la o prăbușire a încrederii, la răspândirea incontrolată a anxietății, a unei stări de teamă fluidă, a presiunii unor riscuri pe care nu le putem identifica și de care nu ne putem apăra. Această lichefiere a fricii aduce cu sine preferința pentru lideri puternici, care promit să își asume responsabilitatea pentru viețile cetățenilor în schimbul puterii, se erijează în eroii care spun lucrurilor pe nume și prezintă ura ca pe un răspuns legitim la political correctness. Liniștea e uitare, e somn, poartă semn negativ și e mereu fugărită de masele în căutare de refugii și răspunsuri gata-făcute.

Foto: AlJazeera

Foto: AlJazeera

Cuvântul „migrant” a dezvoltat conotații stereotipe și adesea peiorative sau instigatoare la ură: periculos, inadaptabil, slab-calificat, și este înlocuit convenabil cu termenul de „expatriat” atunci când aceste rezonanțe se doresc a fi evitate. În acest tip de retorică, migrantul este un construct, un obiect, unul dintre cei mulți, chiar și în contexte în care acest statut este (sau ar fi natural să fie) irelevant. Să analizăm absurditatea afirmațiilor: „Migrantul merge la magazin” sau „Migrantul a spus că își iubește familia”. Răspunsul la fluiditatea fricii și precarității este cuvântul-zid, cuvântul-dur, care separă și care reifică.

În mod ironic, realitatea persoanelor care se văd nevoite să-și părăsească țara pentru a-și salva viețile este într-adevăr dură, și cu atât mai tragic umană. Sunt oameni ale căror vieți au fost decise vehement de haosul, suferința și absurdul unor situații aflate în afara controlului lor. Adesea, aceste traume sunt urmate de alte experiențe dificile, de respingere, discriminare și izolare, care pot fi însă evitate.

„One-stop-shop” pentru o integrare mai ușoară

Din mai 2016 până în luna mai a acestui an, sub numele MigraNet„MigraNet” este sprijinită integrarea migranților în 9 județe din România: Maramureș, Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu și Alba. În spatele acestui nume se regăsesc oameni dedicați din Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), filiala Cluj (inițiatorul proiectului), și din instituțiile și organizațiile partnere: Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală (DASM) Cluj-Napoca, Asociaţia Profesională Neguvernamentală de Asistenţă Socială (ASSOC) Baia Mare şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM)  – Biroul în România.

MigraNet continuă o serie de inițiative începute din 2010, prin care s-au creat structuri de suport pentru procesul de integrare: o rețea de mediatori interculturali și alta de jurnaliști, cursuri de limba română, activități culturale, servicii de sprijin material/medical sau de consiliere.

Pasul înainte a constat în asumarea obiectivului de a crește calitatea serviciilor oferite în prezent, prin coordonarea constantă între autorități și organizații ale societății civile.

O parte din echipa de mediatori interculturali (Foto: LADO Cluj)

O parte din echipa de mediatori interculturali (Foto: LADO Cluj)

Prin crearea a două Centre Regionale de Integrare la Cluj-Napoca și Baia-Mare s-a facilitat un proces greoi, însumând drumuri repetate, acte, telefoane, traducători, întrebări, cereri de explicații și încercări de înțelegere punctate cu câte un șoc cultural sau interpretări greșite. Peste 120 de beneficiari de protecție și resortisanți ai unor țări terțe au avut parte de asistență coordonată și de servicii centralizate. Concret, programul a inclus servicii de orientare pentru accesul în piața muncii, acces la servicii de sănătate, consiliere psihologică, servicii juridice, cursuri de limbă, asistență materială pentru hrană și rechizite și activități culturale și recreaționale (vizite la muzeu, activități în cadrul Festivalului Multiculturalității din Cluj-Napoca).

Această abordare integrată, de tip „one-stop-shop” ușurează accesul la o arie largă de servicii și are un rol esențial în succesul integrării, definite în general ca un proces de adaptare reciprocă între societatea-gazdă și migranți, cu implicare activă din partea ambelor părți. Prin mediere, consiliere și suport, rețeaua regională MigraNet creează contextul necesar unei participări cât mai firești a beneficiarilor în viața comunității noi în care trăiesc. Câteodată, firescul e cea mai dificilă provocare.

Mai departe: Centrul Român pentru Cercetarea Migrației

Lansarea proiectului "CRCM" (Foto: LADO Cluj)

Lansarea proiectului “CRCM” (Foto: LADO Cluj)

Și pentru că nu toate lucrurile bune au un sfârșit, din decembrie 2016, LADO Cluj, în parteneriat cu Institutul Intercultural Timișoara și Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației din cadrul Facultății de  Sociologie şi Asistenţă Socială (UBB) implementează un nou proiect, cu o durată de doi ani, intitulat “Centrul Român pentru Cercetarea Migrației”, care își propune crearea unei platforme de măsurare a nivelului de integrare a beneficiarilor de protecție și resortisanților țărilor terțe și a unei baze de date privind integrarea, incluzând cercetări în teren, interviuri și focus-grupuri. Prin aceste instrumente vor putea fi identificate zonele-cheie care necesită mai multă atenție și se va reflecta nivelul curent al eforturilor din domeniul integrării în România. Îmi doresc ca aceste inițiative să aibă un ecou cât mai larg în societatea românească și să contra-balanseze cultura zidurilor și a „camerelor cu ecou” în care ne trezim atât de ușor captivi. Obiectivitatea abordărilor și subiectivitatea poveștilor și experiențelor umane pe care le implică aduc realitatea mai aproape, o augmentează și îi împing pe scenă necunoscutele.

În acest scenariu, oamenii sunt mai mari decât fricile sau greutățile lor.

Leave a Reply