Solidaritate cu refugiații la “Cafe Journalism for Justice (6)”

Posted on November 12, 2016 by Adriana Cozanu

Asociația Go Free a organizat pe 9 noiembrie cea de-a 6 ediție a evenimentului ”Cafe Journalism for Justice”: Solidarity with Refugees, marcând totodată Ziua Internațională a luptei împotriva fascismului. Jurnaliști comunitari împreună cu bloggeri, activiști pentru drepturile omului și cetățeni-jurnaliști s-au adunat la Centrul de Resurse “Social Justice for All”, din Hașdeu, pentru a discuta despre situația refugiaților, despre miturile și stereotipurile în ceea ce-i privește, precum și pentru a înțelege situația acestora în România.

Evenimentul s-a bucurat de prezența Ruxandrei Pătrașcu, jurnalist rezident la Casa Jurnalistului, care a lansat în discuție condițiile refugiaților din Grecia și cum poate fi abordat acest subiect în media, pornind de la experiențele proprii trăite pe insulă. Aceasta le-a povestit celor prezenți despre experiența sa de jurnalist și om ajuns într-o tabără de refugiați din Grecia, după semnarea tratatului cu Turcia, în septembrie 2015. Ruxandra a stat trei săptămâni printre oamenii din taberele de refugiați, a vorbit cu ei, a încercat să le înțeleagă poveștile și să documenteze situația lor.

Lesvos este principala insulă din Grecia pe care ajung refugiații, preluați mai apoi de autoritățile elene și duși în foste clădiri abandonate, “squad-uri”, acum utilizate în scopul cazării acestora. Pe lângă autorități, o serie de ONG-uri au venit în ajutorul gestionării crizei refugiaților, ce depășea și depășește încă forța de organizare a Greciei, dar și a lumii întregi. Jurnalista a povestit despre voluntarii pe care i-a întâlnit în tabere, oameni din toate colțurile lumii, dar și localnici de pe insulă veniți să dea o mână de ajutor. De multe ori, s-a prezentat la rândul ei ca fiind voluntară pentru a nu atrage atenția poliției sau a anarhiștilor, care împânzesc insula. Din punct de vedere al jurnalistului, a asistat la multe situații în care colegii ei, de la trust-uri de presă importante ale lumii, treceau mult peste granițele eticii și fotografiau sau intervievau minori, fără să ceară acordul părinților, nici măcar să-i întrebe cine sunt ei. Experiența din taberele de refugiați a marcat-o pe Ruxandra, mai ales în momentul când a realizat că devenea mult mai mult un jurnalist concentrat doar pe fapte și date, decât un om sensibil la cei din jur, atunci a decis să-și pună identitatea de jurnalist pe pauză și să meargă într-o tabără din Atena ca simplu om: ,,omul normal, fără scutul profesiei. Am plâns de 3 ori și m-am împrietenit cu o familie iraniană cu care și acum țin legătura” (Ruxandra Pătrașcu, jurnalist rezident la Casa Jurnalistului).

Photo Credits: Ruxandra Pătrașcu

Situația refugiaților este una complexă, iar dacă Ruxandra a încercat să prezinte, în cadrul Cafe-ului, condițiile celor din taberele de refugiați din Grecia, Daniela Toma, studentă la drept, împreună cu Anita și Ionuț de la Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), au căutat să explice parcursul unui refugiat din momentul ajungerii în România, condițiile de primire a statutului, centrele de cazare, dar și tratatele și prevederile care se referă la situația acestora.

Convenția de la Geneva (1951) și Regulamentul de la Dublin (2013) sunt cele două lucrări pe care se bazează majoritatea directivelor europene și naționale atunci când tratează subiectul refugiaților. Astfel, aceste lucrări stabilesc statutul refugiaților și obligațiile țărilor în cauză. Un refugiat este o persoană aflată în afara țării de origine și a cărei viață este pusă în pericol în acea țară, din cauza unor motive poltice/religioase/rasiale. Statele contractante nu pot expulza sau returna refugiatul în teritoriile unde viața acestuia este pusă în pericol, de asemenea, acestea se obligă să-i asigure drept de muncă, identitate și educație.

În prezent, în România, sunt 6 centre pentru refugiați, cel mai mare fiind la Galați, despre care am putut afla mai multe de la Cristina, unul dintre membrii prezenți în cadrul Café-ului, acum studentă în Cluj, care a fost voluntară aici și a putut astfel împărtăși din experiențele sale grupului. Țara noastră primește, momentan, refugiați, în principal, doar dacă aceștia, odată ajunși într-o țară europeană, aleg să vină aici, proces denumit ”relocare”, fapt ce se întâmplă foarte rar. Astfel, în centrele românești se află acum refugiați ”în tranzit”, adică aflați în țara noastră doar pentru o perioadă de timp nedeterminată. Refugiații ajunși în România sunt preluați de Organizația Internațională pentru Migrație și relocați în centrele din țară. În această etapă, au subliniat cei de la LADO, nu putem vorbi încă de statutul de refugiat al acestor oameni. Întâi aceștia sunt amprentați, controlați medical și intervievați, doar mai apoi își pot depune cererea pentru azil, cerere care după o analiză amănunțită a unui ofițer ITO, poate să fie aprobată sau nu. Astfel, refugiat este denumirea pentru cei care obțin aprobarea cererii de azil. Acest demers pentru obținerea de azil poate dura foarte mult timp și trebuie susținut cu motive și dovezi puternice.

Regulamentul de la Dublin stabilește clar drepturile și obligațiile refugiaților, precum și  pe cele ale statelor contractante. Astfel, un refugiat are dreptul la acces pe piața muncii și la sistemul asigurărilor de șomaj, de asemenea, solicitanții de azil primesc asistență materială constând în: hrană de maxim 10 lei/zi, 100 lei pentru haine de iarnă sau 67 de lei pentru cele de vară, 6 lei pentru alte cheltuieli, precum și pentru materialele de igienă asigurate de centre.

Criza refugiaților încă e departe de a-și găsi o rezolvare, însă, fiecare dintre cei prezenți a încercat să dea comunității de practică Cafe Journalism for Justice informații valoroase și să ia exact ceea ce a avut nevoie. Le mulțumim tuturor pentru experiențele împărtășite și guest-speakerilor Ruxandra Pătrașcu -jurnalist independent și rezident Casa Jurnalistului, Anita și Ionuț – Liga Apărării Drepturilor Omului, Daniela Toma – membru Go Free & ACTEDO.

“Pentru mine participarea la acest dialog a fost o gură de aer proaspăt având în vedere valul puternic orientat către discriminare și ignoranță resimțit în mass media. A fost impresionant să aud experiența unor persoane care au mers în insulele din Grecia și au interacționat cu fluxul de refugiați, le-au ascultat poveștile și care acum au șansa de a schimba atitudinea față de refugiați prin materialele lor.” (Cristina Basalic).

Rămânem conectați și solidari. Ne revedem în luna decembrie să construim conversații responsabile pe un nou subiect, în cadrul comunității de practică “Cafe Journalism for Justice”.