Comunitatea din Surduc: între trecut și prezent

Posted on July 28, 2016 by Ioana Popovici

Ultima sâmbătă a lunii ianuarie ne-a găsit în documentare la Surduc, unde relatările despre comunitatea de astăzi s-au împletit firesc cu amintirile satului de ieri prin intermediul oamenilor pe care i-am întâlnit.

Mai întâi am stat de vorbă cu Ș. la o cafea, interviul nostru evoluând în mod firesc într-o discuție amicală, plină de sinceritate și disponibilitate, presărată cu zâmbete și curiozități. În ceea ce privește studiile acestuia, a început Politehnica la Cluj și nu i-a plăcut, așa că a renunțat și a revenit acasă, însă a rămas cu drag și dor de Cluj. Ne-a mărturisit visul său de a se reîntoarce acolo să îmbrace uniforma de student al Academiei de Poliție, pentru a inspira respectul și a-și asuma responsabilitatea ce vine odată cu aceasta. Dacă nu reușește aici, ar mai exista  posibilitatea de a merge în Statele Unite la sora sa să lucreze ca șofer de tir, o meserie care i-ar aduce bani frumoși. Acum lucrează la o firmă de volane în Jibou, unde sunt angajați mulți tineri din zonă. Nu sunt prea mai sunt multe alte oportunități de lucru, în afară de firma de mobilă din sat și de îndeletniciri sezoniere precum culesul hribilor.

El ne-a mai explicat ce înseamnă să fii un tânăr de etnie romă în Surduc, cum vede el diferența dintre cele două comunități de romi de acolo, precum și problemele din localitate și posibilele soluții pe care le întrevede pentru acestea. Dacă ar putea schimba ceva la satul său, ar vrea să fie mai puțină mizerie și în general și-ar dori ca romii să nu fie toți ,,băgați în aceeași oală’’, așa cum se întâmplă deseori când are loc un eveniment neplăcut sau cum sunt reprezentați, de cele mai multe ori, în media actuală.

Nu în ultimul rând, ne-a rămas întipărită în minte descrierea sa însuflețită a locurilor natale, marcate de frumusețea priveliștii de pe dealurile Surducului, unde a copilărit și a cutreierat natura de mic copil.

Am făcut împreună un mic tur al Surducului până la casa domnului P., dascăl de seamă al Surducului, acum aflat la pensie. Știind că a fost profesor de istorie ne-am așteptat firește să auzim de la dumnealui povestiri interesante din trecutul Surducului și nu numai. Putem spune că așteptările ne-a fost depășite, căci într-un timp relativ scurt, acesta ne-a purtat cu ușurință prin istoria satului întrepătrunsă cu istoria sa personală, povestindu-ne despre tradiția pedagogică a Surducului, despre primul televizor pe care l-a cumpărat, despre vremea imediat după război sau despre personalitățile de seamă care au pornit din satul său. Nu doar ne-a spus, ci ne-a și arătat sau citit din articolele și pamfletele scrise de el de-a lungul vremii, adunate cu grijă într-un dosar gros, precum și din poeziile scrise de poeții talentați ai Surducului.

Am regăsit în relatările celor doi membri ai comunității atașamentul lor față de Surduc, dar nu am putut să nu observăm contrastul dintre trecutul bogat în activități culturale și prezentul aparent lipsit de astfel de oportunități în zonă.

Timpul s-a scurs repede, iar noi a trebuit în curând să ne luăm la revedere de la Surduc, mulțumiți pentru moment, dornici totodată de a reveni și a afla mai multe despre acesta prin ochii oamenilor săi. Până la următoare întâlnire luăm cu noi cuvintele de despărțire ale domnului profesor: ,,Solidaritatea este unirea în cuget și în simțire, în dorința de a-l vedea și pe altul fericit, nu numai pe tine, de a respecta părerile altora. Solidaritatea vine din cunoaștere și adevăr.”.

Material realizat în cadrul proiectului “Jurnaliști Comunitari pentru Solidaritate Socială: StReEt”, implementat de Asociația Go Free în parteneriat cu Asociația Studenților Romi -Romano Suno, RomâniPozitivă.ro și BuzzNews.ro, finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondul ONG în România. Acest conţinut nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014 sau a partenerilor. Detalii despre comunitățile în care au fost realizate materialele jurnalistice sunt disponibile în Harta Comunităților StReEt.