Solidaritate dintr-un ghem de lână: “Made in Roșia Montană”

Posted on May 11, 2016 by Caterina Sessa

Niculina povestește despre experiențele sale în cadrul proiectului de antreprenoriat social, explicând ce-l face atât de special. 

Când un ghem de lână întâlnește mâinile potrivite, se poate transforma în ceva nou. Dar când ghemul ajunge la Roșia Montană, succesul este asigurat. Creațiile din lână ”Made in Roșia Montană” se vând în România și nu doar. Proiectul de antreprenoriat social a luat naștere în iarna anului 2013, sub auspicii favorabile. De pe site-ul web se pot achiziționa produse din lână de calitate, realizate manual chiar în comunitate.

Foto: Diana Cataramă

La doi ani de la creare, proiectul se bazează astăzi numai pe contribuțiile manuale ale patruzeci de femei din diverse localități din zona Roșia. Împreună, cu andrele și croșete, își unesc forțele pentru o cauză comună.

Niculina este una dintre ele. Cu trei ani în urmă, Tică Darie, inițiatorul proiectului, i-a solicitat abilitățile și timpul. De atunci, ea se dedică cu pasiune împletitului, atunci când treburile gospodărești îi permit. Împreună cu mama sa, Augusta, confecționează șosete, căciuli, mănuși și multe altele. ”Mă relaxează, de parcă aș citi o carte. Îmi place mult. Mă simt atât de bine când împletesc”. Însă beneficiile proiectului nu sunt doar acestea, ci înseamnă mai mult decât o manieră relaxantă de petrecere a timpului.

”A fost o mare schimbare, fiindcă eram necăjiți și nu știam ce se va alege de noi.”. Închiderea exploatării miniere a reprezentat o victorie importantă pentru locuitorii din Roșia, însă dispariția investitorilor i-a pus în situația de a fi nevoiți să se întrețină altfel. Made in Roșia Montană a fost, pentru unii, alternativa la munca pentru compania minieră, iar profitul obținut din creațiile din lână a devenit, pentru alte familii, esențial – însă nu doar. Împletitul se potrivește foarte bine în traiul localnicilor, fiindcă lucrătoarele își pot gestiona singure timpul și pot să aibă grijă de casă, de copii și de cei vârstnici. Chiar și cele care, precum Niculina, sunt implicate în muncile agricole găsesc, atât vara cât și iarna, modalități de a-și dedica energia creării de căciuli și șosete.

Foto: Diana Cataramă

”Nu am mai cerut nimic bărbaților. Ne-am făcut noi bănuții noștri.” Vânzarea produselor handmade a reprezentat un moment semnificativ în procesul de emancipare, asigurând femeilor un mijloc de trai cinstit și valorizându-le capacitățile. Muncitoarele reprezintă o resursă umană de neînlocuit: proiectul se bazează pe meșteșugurile tradiționale, transmise din generație în generație, un capital prețios aparținând în general genului feminin. Prin comercializarea online și participarea la târguri de artizanat, femeile nu mai produc doar haine pentru familie. Pentru prima dată, creațiile părăsesc căminul și primesc acceptarea și aprobarea unui public diferit de cel local.

Un alt punct forte al proiectului este faptul că a întărit legăturile comunitare. Crearea produselor începe acasă la fiecare însă, pe lângă aceasta, nu lipsesc momentele de colaborare. De fapt, la fiecare două săptămâni, meșterele se reunesc la casa parohială, ca să pună la cale totul. Fac schimb de modele și sfaturi, livrează produsele terminate și își primesc plata. Se fac noi prietenii și se întăresc legăturile, iar pentru cei mai tineri este o oportunitate de a învăța să împletească și de a duce tradițiile mai departe. ”Cu proiectul ăsta, ne întâlnim mai des. Înainte nu era așa. Una trăia acolo, una dincolo, nu apucam să ne vedem. Dar cu proiectul ăsta e frumos, că ne vedem tot timpul”.

Beneficiile proiectului nu se răsfrâng doar asupra membrilor activi, ci se extind și în restul comunității. ”Fiecare dintre noi confecționează o căciuliță gratis. La fiecare zece, donăm una.” Acest ”tribut” a fost hotărât chiar de lucrătoare, pentru a crea un fel de casă de ajutor reciproc. Un procent din vânzări revine fondului, pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiași.

Ghemul de lână care a ajuns la Roșia Montană este norocos. E o șansă pentru comunitate, încă bântuită de fantoma companiei miniere. Oferă de lucu celor care au nevoie, însă și clipe în care se pot reuni, și astfel șansele concrete de păstrare a tradițiilor cresc exponențial.

*Originară din Italia, Cate studiază în România ca student Erasmus, la Universitatea Babeș-Bolyai. Traducerea acestui material a fost realizată de Iulia DROMERESCHI.

Material realizat în cadrul proiectului “Jurnaliști Comunitari pentru Solidaritate Socială: StReEt”, implementat de Asociația Go Free în parteneriat cu Asociația Studenților Romi -Romano Suno, RomâniPozitivă.ro și BuzzNews.ro, finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondul ONG în România. Acest conţinut nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014 sau a partenerilor. Detalii despre comunitățile în care au fost realizate materialele jurnalistice sunt disponibile în Harta Comunităților StReEt.