Lala, domnul fierar

Posted on April 17, 2016 by

share on facebook   

Andra 1 (1)

Foto: Andra Camelia Cordoș

Interesul nostru pentru meșteșugurile tradiționale ne poartă spre Gheorghe, cunoscut drept Lala, domnul fierar din Dăroaia (Roșia Montană). Intrând în curtea casei sale, îl găsim la muncă în micul său atelier dintr-un colț al curții. Ne întâmpină cu un surâs de bun-venit și ne invită să intrăm. Ne croim drum printre zeci de unelte, bucăți de lemn și alte materiale refolosibile. Într-un colț al încăperii a fost aprins un mic foc, pentru a încinge fierul. Pe pereți sunt însemnate măsurători și stau agățate lucrări realizate de Lala de-a lungul anilor.

Părând bucuros de curiozitatea noastră, dar fără să se oprească din lucru, începe să ne povestească din experiența sa de fierar. Prelucrarea fierului nu a fost meseria sa principală, ci un fel de pasiune utilă, pentru a-și ajuta familia și vecinii cu necesitățile cotidiene. Cel care l-a învățat a fost tatăl său, care, la rându-i, învățase de la bunic. Acum, însă, Lala se vede nevoit să închidă această buclă, lipsindu-i ucenicii. Niciun tânăr din familie sau din comunitate nu l-a abordat, iar cunoștințele sale vor fi probabil pierdute când își va încheia activitatea.

 

 

La fel ca în restul Europei, și în România satele își pierd încet-încet locuitorii, și par destinate, inevitabil, dispariției. Abandonarea zonelor rurale aduce cu sine un risc imens pentru supraviețuirea meșteșugurilor tradiționale legate de agricultură și artizant. Meșterii precum Lala îmbătrânesc fără să aibă parte de ucenici cărora să le împărtășească tainele meseriei lor.

Mâinile lui Lala, marcate de trecerea timpului, însă iuți și hotărâte, martore ale atâtor ani de practică, mi-au amintit de mâinile bunicilor mei, care au fost croitoreasă și grădinar. Am crescut urmărindu-le munca neîntreruptă, fascinată de tehnicile prin care transformau pământul sau foloseau materiale pentru a crea ceva autentic, perfect în simplitatea sa.

Foto: Oana Sandu

În ciuda apropierii și admirației am învățat de la ei doar bazele meseriei. Crescând, nu mi-am cultivat interesul pentru meșteșuguri, ci m-am mutat la oraș pentru studii, iar viața mea a început să fie foarte diferită de a lor. Astfel, bunicii mei nu au avut nici ei urmași cărora să lase moștenire aceste meșteșuguri, iar tradițiile transmise cu răbdare din generație în generație se vor pierde.

Bernard de Chartres spunea: ” (…) suntem doar pitici pe spinarea unor uriași, astfel încât putem vedea mai departe și mai multe lucruri decât ei, însă nu fiindcă am fi mai înalți sau am avea vederea mai bună, ci pentru că suntem înălțați și purtați pe spinarea uriașilor”. Chiar dacă filosoful se referea, în acest citat, la gânditorii moderni și la datoria lor în confruntările cu autorii antici, consider că se potrivește foarte bine descrierii relațiilor dintre generații. În acest moment istoric, noi, tinerii, trăim experiențe senzaționale, inimaginabile în urmă cu câteva decenii: studiem la universitate, călătorim, iar în orașe putem cunoaște oameni din întreaga lume și construi rețele internaționale, grație fantasticului instrument numit internet. Acestea sunt oportunități incredibile, care ne permit să ne clădim singuri viitorul, însă care nu ar fi fost posibile fără acei ”uriași” care ne-au susținut.

*Originară din Italia, Cate studiază în România ca student Erasmus, la Universitatea Babeș-Bolyai. Traducerea acestui material a fost realizată de Iulia DROMERESCHI.

Material realizat în cadrul proiectului “Jurnaliști Comunitari pentru Solidaritate Socială: StReEt”, implementat de Asociația Go Free în parteneriat cu Asociația Studenților Romi -Romano Suno, RomâniPozitivă.ro și BuzzNews.ro, finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondul ONG în România. Acest conţinut nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014 sau a partenerilor. Detalii despre comunitățile în care au fost realizate materialele jurnalistice sunt disponibile în Harta Comunităților StReEt.

Implică-te și tu alături de voluntarii Asociației Go Free în dezvoltarea jurnalismului comunitar în România. Împreună putem să dăm vizibilitate poveștilor și oamenilor din comunitățile vulnerabile din mediul rural. Poți dona online orice sumă dorești. 

Dacă dorești să faci donații în RON poți folosi contul de mai jos deschis la Banca Transilvania sau poți redirecționa 2% din impozitul pe venit folosind datele de mai jos:

Denumire entitate: “Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile

Cont bancar (IBAN): RO57 BTRL 0670 1205 C081 37XX

Leave a Reply