Diversitatea artistică și puterea exemplului la finala Pata Cluj Avem Talent

Posted on April 9, 2016 by

share on facebook   

Ieri, 8 aprilie, am participat împreună cu o parte din jurnaliștii comunitari la finala concursului Pata Cluj Avem Talent, moment ce a marcat și Ziua Internațională a Romilor. La ora începerii concursului sala de la Cinema Mărăști devenise deja neîncăpătoare, dovadă că oamenii din Pata Rât, care au fost majoritari printre spectatori, și-au dorit să sărbătorească împreună această zi, susținându-și de asemenea artiștii preferați pe scenă.

Într-o atmosferă prietenoasă, artiștii mici și mari au urcat pe scenă oferind publicului diversitate: de la dansuri și muzică tradițională, la breakdance sau mimă. Copiii din programul after-school PLUS, un program în care copii din Pata Rât și din Cluj învață să cânte la instrumente muzicale au susținut o reprezentație artistică ca ansamblu instrumental, folosind clopoței clasici și metalofon. Un copil pe nume Amador s-a transformat pentru câteva minute în Florin Piersic reușind să imite vocea actorului. Meșteșugurile au ajuns și ele în finală și, chiar dacă procesul nu se arată la fel de spectaculos pentru public precum alte momente susținute de ritm, am putut vedea cu ochii noștri cum este împletit un coș de nuiele.

Pata1Cu toate că nu aveam foarte multe informații despre acest eveniment am încercat să înțeleg care ar putea fi motivația organizării unui astfel de spectacol, asta și pentru că întrebarea aceasta a ajuns la mine într-una din pauze, și să dezvolt câteva idei pornind de la experiența ca participant. M-am bucurat la preselecție să regăsesc în sală atât membri ai comunității rome din Pata Rât, cât și membri ai comunității din Cluj, indiferent de etnie. Organizarea unui astfel de eveniment în Cluj-Napoca mi s-a părut că are un potențial mare de a pune împreună oamenii și a le da ocazia să afle mai multe unii despre alții, cu atât mai mult cu cât la preselecție diversitatea etnică a fost atât un atribut al scenei cât și al publicului. Un atribut care, din păcate nu s-a menținut și în finală, iar ideea de #împreună și-a pierdut din forță și potențialul de schimbare la nivel de percepții și opinii pe care ni le formăm unii despre alții de multe ori fără a încerca să ne cunoaștem înainte.

La evenimentul de preselecție comentariile prezentatorului și ale juriului mi s-au părut uneori amuzante, alteori pata3ironice, dar în principiu de bun gust, ceea ce a făcut ca atmosfera să fie una prietenoasă și cadrul relaxat. În finală însă am simțit mereu că s-a creat o distanță, prin discurs, între artiștii care sunt de etnie romă și ceilalți. M-am întrebat de ce a fost relevant să întrebi concurenții dacă “tu ești de-al nostru?”, la fel cum nu am înțeles rolul comentariilor cu privire la etnia acestora. Oare nu este suficient actul artistic în sine pentru ca publicul și juriul să-și formeze o opinie? Oare nu ne dorim să spargem din toate părțile acest cerc vicios în care mai întâi ne uităm la etnie și apoi la calitatea oamenilor din fața noastră? Sunt doar câteva dintre întrebările cu care am rămas după seara de ieri. Am încercat să ma bucur de spectacol, însă ceea ce ar fi putut să ne aducă tuturor o satisfacție ieri, mie mi-a tăiat din entuziasmul cu care am plecat la drum, credeam eu, împreună.

După o astfel de întrebare auzită pe scenă, dacă ești sau nu ești rom, o fetiță se întoarce spre o prietenă care lucrează cu copii din Pata Rât și urmează dialogul acesta:

“Doamna, dumneavoastră sunteți țigancă?”

“Nu. Contează?”

Fetița râde și-i spune: “Eu sunt țigancă”. Apoi întreabă mai departe: “Dar dumneavoastră vă plac țiganii?”

“De ce să nu îmi placă? Ar trebui să nu îmi placă?”, fetița se uită la aceasta fără a-i mai da un răspuns, râde, apoi își îndreaptă din nou atenția către spectacol.

pata5În final, adulții cu drept de vot și-au votat artiștii preferați, iar copiii au învățat din ceea ce noi, cei mari, le-am oferit ca model în această zi.

Organizarea acestui eveniment în Cluj cu public majoritar din comunitatea din Pata Rât ne arată încă o dată că această comunitate nu este străină de acest oraș. Clujul ar putea să ofere artiștilor mai multe șanse de afirmare și spații de exprimare pe diferite scene și mai multe ocazii de a înțelege cu toții că nu doar dansurile și muzica fac parte din cultura romă. Întrebarea pe care mi-o pun acum este dacă va exista continuitate după acest eveniment. Sper că cineva s-a gândit la asta, altfel tot ce ne va rămâne va fi amintirea unui spectacol organizat de Ziua Internațională a Romilor, cu artiști despre care vom uita în câteva luni.

Credits foto: Diana Cataramă

Material realizat ca parte practică a proiectului StReEt (#JurnalismPentruComunitate, #StReEtisON), finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondul ONG în România implementat de Asociația Go Free. Acest conţinut nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.

Leave a Reply