Minoritățile-s nașpa pentru că îngrădesc libertatea de exprimare a Mihaelei Rădulescu

Posted on April 6, 2015 by

share on facebook   

Mihaela Rădulescu se crede scriitoare și formatoare de opinii, publicând pe al ei pseudo-blog „dizertații” despre diverse teme. De data asta, doamna Rădulescu are în vizor situația homosexualilor, bien sur. Dacă uzul său obsesiv compulsiv de puncte de suspensie – artificiu care, dacă mă întreabă cineva direct, distruge forma scrisă a limbii române – sau virgule presărate alandala, așa cum făcea mama cu perlele alea colorate de zahăr pentru tortu din clasa a 5-a, nu sunt suficiente pentru a arăta că Mihaela Rădulescu nu trebuie lăsată la mai puțin de 10 metri de o tastatură, atunci să ne concentrăm pe CE a scris, nu CUM a scris.
a

În fond, în discursul său destul de greu de urmărit, doamna Rădulescu nu vine cu nimic nou. Opiniile dumneaei se regăsesc în orice formă de monolog adresat a unui homofob care țipă sus și tare că e foarte tolerant fața de persoanele gay. Dacă începi o idee cu o sintagmă de tip „nu sunt homofob, dar”, ai să vezi cum o bună parte din populația posesoare de un nivel de inteligență mai ridicat decât cel al unei lămpi se va strădui să nu comită suicid în masă. Iar dacă singurul tău argument că nu ești homofob este faptul că ai prieteni gay și că mereu te-ai purtat „politically correct” cu ei (adică dacă i-ai tratat ca pe ființele umane cu drepturi ce sunt), ia un loc că am o veste proastă, cam ești homofob. Desigur, nu le dorești moartea și nu vrei să fie bătuți pe stradă. Mulțumim, apreciem deosebit de mult. Totuși, în momentul în care susții că persoanele LGBTQIA nu trebuie să aibă aceleași drepturi ca o persoană heterosexuală, toleranța de care credeai că dispui, ei bine, e doar în capul tău. Sau nu suntem de acord asupra definiția cuvântului „toleranță”.

Vorbesc în principal despre acel drept de a „afișa” pe stradă , „sfidator, o “iubire” pensata, rujata, efeminata si de neinteles intre doi purtatori de penis”-citat direct- care o sperie nespus pe rău pe Rădulescu pentru că probabil va trebui să aibă o conversație directă cu fiul său despre această situație. Încerc să înțeleg ce o deranjează cu adevărat. Faptul că au curajul de a se afișa într-o societate unde destul de mulți oameni sunt intoleranți față de ei? Faptul că există? Faptul că lumea totuși se arată un pic mai diferită față de cum o știa ea? Ideea asta de „să facă ce vor, dar nu în public” este atât de veche încât când o aud mă uit pe geam după trăsuri trase de cai și femei în rochii uriașe corsetate.

Trist este că signora Rădulescu nu prea înțelege nici care-i faza cu dreptul la libera exprimare. Crede că majoritatea, într-un act de hiper-toleranță față de minorități, nu mai are dreptul să-și exprime liber opiniile cu privire la anumite aspecte ce țin de societatea în care trăiesc. În principiu cred că ai libertatea să spui ce vrei atâta timp cât cuvintele tale nu înjosesc, nu instigă la ură sau la intoleranță. Libera exprimare nu se rezumă doar la 2-3 opinii lungite (cumva, nu înțeleg cum) în 1500 și ceva de cuvinte pe un blog în care te referi la o întreagă comunitate de oameni apelând doar la un stereotip răsuflat și nereprezentativ. Te folosești de acest drept ca să și spui ceva semnificativ, zic eu. Dar, mă repet, în această dizertație señora Rădulescu nu ne zice nimic din ce nu am mai auzit până acum. Este și ăsta un talent.
b

Cu textul Mihaelei Rădulescu te poți distra o lună întreagă dacă ai sta să îl analizezi ca lumea. Anticipează, cu abilitatea unui detectiv, că „vor sari multi la carotida mea”. Păi dacă denigrezi așa pe față, eu ce să-ți fac? Dar face apoi cea mai tare chestie pe care poate să o facă un om într-un discurs care nu duce nicăieri: schimbă subiectul. Că nu-i de ajuns să ne luăm de homosexuali, hai să atacăm politicienii sau alte persoane care nu fac nimic pentru celelalte grupuri defavoritzate de societate. Acesta este un subiect ce trebuie discutat, adus la cunoștință, nu folosit nesimțit ca instrument de a arăta cât de caritabil ești, încheind paragraful acuzator cu fraza „Cati vor intelege constanta mea preocupare pentru orfelinatele din Romania, in care vin mereu cu ajutoare si logistica spre a le fi mai bine”. Înțelegem, apreciem, dar ce legătură are asta cu tot ce ai spus până acum? Faptul că te preocupi de anumite probleme din societate, că strângi bani și încerci să ajuți, nu te face automat un om bun și nu te legitimizează în niciun fel să vorbești așa despre oricine.

Concluzionăm că tovarășa este speriată de minorități. De orice fel, chiar dacă textul se concentrează preponderent pe homosexuali. Din cauza dreptului minorităților de a fi tratați egal, ca oameni, cu respect și chestii din astea super complicate, ea simte că nu mai are voie să jignească pe nimeni. Ce societate nasoală, să emigrăm! Rusia pare că știe ce face cu situația asta.

Dacă ești picat din copac și habar n-ai că pământu-i rotund, citind acest diamant al blogosferei, rămâi cu ideea că minoritățile-s nașpa pentru că îngrădesc libertatea de exprimare a majorității de-a fi nașpa față de ele, comunitatea LGBTQIA e formată numai din bărbați efeminați care-ți fură machiajul de pe noptieră ceea ce iar e nașpa, iar tu ești nașpa că nu te gândești la minoritățile la care se gândește Rădulescu. Sper că simți un pic mai prost acum și că vei urma exemplul filantroapei de serviciu de la Românii au Talent.

Dragă Mihaela, oprește-te. Avem destui intoleranți care nu știu că sunt intoleranți și ne ajung. Mi-e dor de homofobii pe față, cu ei chiar poți avea o discuție fără ca mai întâi să trebuiască să le explici că sunt homofobi.

Ah era să uit. Acele „:)))” sunt acceptabile doar în chat-uri și dacă ai 15 ani.

Leave a Reply