Intoleranța la români – sau despre cât de greu acceptăm diferențele

Posted on May 11, 2014 by

share on facebook   

Până de curând statisticile arătau că în România populația romă apare ca fiind ținta majoră a mesajelor kamikazediscriminatorii [1]. Situația ar putea arăta însă altfel după evenimentele recente de la Eurovision, care au declanșat un potop de mesaje homofobe pe internet.

Dacă newsfeed-ul meu de Facebook nu mi-ar fi oferit un spectacol apocaliptic azi-noapte probabil aș fi trăit cu impresia că toți „prietenii” mei au mințile mai deschise decât au demonstrat-o și, desigur, aș fi fost tentată să cred că toate acele comentarii în care apăreau obsesiv cuvinte precum „diavol”, „iad”, „sfârșitul lumii” le aparțin generațiilor de vârsta a doua, a treia. N-a fost așa. Recunosc, am fost tentată initial să renunț la niște „prietenii”, dar a fost mai provocator să încerc să caut niște explicații pentru mine. De la foști ONG-iști, actuali profesori, jurnaliști, oameni de media sau persoane pentru care n-am acum o categorie clară, cu toții au pus paie pe foc, generând sau promovând mesaje ofensatoare.

Mi-am asumat din start că nu sunt deloc „cool” scriind acest articol care, pe lângă faptul că vorbește despre un concept despre care probabil mulți din „prietenii” mei n-ar fi interesați să citească nici măcar un status de 5 cuvinte pe Facebook, mai începe și cu o frază în care apare cuvântul „statistici”. Aparent, să îți bați joc înseamnă să fii cool.  Este, într-adevăr, mai „cool” să le arăți celorlalți că poți folosi cuvinte grave în statusuri care, avem impresia, demonstrează cât de liberi ne exprimăm noi și cât de ironici și creativi putem să fim îmbinând cuvintele „femeie” și “barbă”. „România dezgustată” poate era un titlu mai bun, după declarațiile sincere ale atâtor persoane. Am fost și eu dezgustată, însă nu de spectacolul de la Eurovision (pentru care n-am niciun interes special – judecați-mă), ci mai degrabă de ușurința și inconștiința cu care scriem pentru a ne etala superioritatea față de alți oameni.

_DSC7009Mă întreb dacă facem asta în mod conștient. Desigur, clișeul spune că speranța moare ultima, așa că vreau să cred că încă nu realizăm efectele pe care ceea ce spunem, scriem și promovăm în mediul online le pot avea asupra celorlalți. I-aș ruga, totuși, pe cei care și-au pus statusuri ofensatoare sau au lăsat comentarii la articolele promovate (în același stil ironic și iresponsabil) de trusturi de media din România, să se uite, măcar de curiozitate, ce fel de reacții au generat. Vă încurajez să aruncați o privire și pe pagina de Facebook a Revistei Kamikaze de exemplu, care a postat statusul „Excelent! A câștigat Eurovisionul bărboasa asta. La anul cred că marele premiu îl ia un câine.” și să citiți comentariile utilizatorilor. Rămâne la latitudinea fiecăruia să interpreteze cum și dacă statusuri din astea dau apă la moară românilor moraliști.

În ceea ce mă privește, eu aș mai adăuga doar atât: scriem de multe ori fără să gândim. Și cu asta ne umplem tot Facebook-ul.

PS: Coincidență sau nu, zilele acestea are loc la București ONGFest 2014 a cărui principală temă este în strânsă legătură cu combaterea discursului instigator la ură. Organizatorii au dreptate, e nevoie să (R)evoluționăm România. Munca ONGurilor și a instituțiilor din România preocupate de acest subiect este departe de a fi încheiată. Între timp, Asociația ACCEPT România ne oferă o soluție pentru raportarea online a situațiilor discriminatorii și a infracțiunilor motivate de ură. Raportează aici.

Notă:

Termenul <discurs instigator la ură> va fi înțeles ca acoperind toate formele de exprimare care diseminează, incită, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia, anti-semitismul sau alte forme de ură bazate pe intoleranță, inclusiv: intoleranța exprimată de naționalismul agresiv sau etnocentrism, discriminare și ostilitate împotriva minorităților, migranților și persoanelor ce sunt descendenți ai imigranților.

[1]Discursul instigator la ură în România, 2014, http://www.fdsc.ro/library/files/studiul_diu_integral.pdf

Comments (10)

 

  1. Adrian says:

    Nu cred ca e ceva anormal in reactia romanilor. Este pur si simplu revoltator sa promovezi homoxexualitatea. Curand o sa fie si un Papa poponar.. de ce nu, doar e normal, nu? Nu, nu vreau ca atunci cand copii mei o sa mearga la scoala sa aiba o profesoara cu barba. Este pur si simplu impotriva firii! Unde esti tu Tepes Doamne…

    • Eliza says:

      Dragule, ai o gândire îngustă. Nu e nimic revoltător în a accepta ceva biologic natural, precum homosexualitatea. Nu e nevoie de promovare neapărat, da. Dar papi “poponari”, cum foarte elegant și matur ai spus, au fost destui, dar nu ți-au spus ție personal. Trăiești în poveștile din Biblie? Iar copii tăi vor avea probleme mai mari acasă, deoarece vor vedea la tine ignoranță și intoleranță. Ești genul de român care mă face să îmi fie rușine din când în când de țara mea.

      • Mamaie says:

        Unii “au gandire ingusta”, altii sunt ipochimeni filistini, care imbratiseaza orice teorie, numai fiindca e absurda si iese din tipare. Homosexualitatea nu a fost niciodata si nici nu va fi “biologic normala”. Un medic, un biolog, un fiziolog, stiu asta.

    • Leo says:

      Este vorba de toleranță, Adrian! Nu este vorba de promovarea homosexualității, ci de o demonstratie pentru a putea iubi pe cineva, fără a fi discriminat, agresat, urat…
      Este vorba de a avea dreptul la o viață decentă și de ceva absolut natural și firesc (în caz că nu știai, homosexualitatea apare în natură foarte des, deci nu este deloc anormal, deoarece în acest caz ar fi dispărut de mult). De ce e împotriva firii? Argumentează, te rog!
      Și, în caz că nu știi, ultimul Papa era… și mulți alții… nu ți se pare ciudat că bisericila ortodoxă și cea catolică are numai bărbați ca preoți care cică trăiesc celibatari? Tu chiar crezi că ei stau acolo cuminți în băncuța lor și se roagă mereu la dumnezeu când au gânduri erotice? Mai citește și mai informează-te, nu te lăsa influențat de ura care se răspândește așa de ușor, să nu zic de spălarea creierilor pe care o face biserica ortodoxă. Ei mai toți sunt niște ipocriți și prefăcuți și profită de prostia omului de rând cum au făcut-o de-a rândul secolelor… Treziți-vă la realitate că este mult mai mult rău în țara asta, pe care voi îl suportați fără a vă enerva sau a vă exprima cu gura mare… și care ar merita să fie combătut și exterminat.

  2. Georgiana says:

    Andra, renunta la ce prietenii vrei. Uite, asa de dragul tolerantei dezaxatilor, i-ai acasa si permite doar copiilor tai sa fie traumatizati de mici cand vor vedea 2 barbati tinandu-se de p..a pe strada sau de buci sau de salam barbos. Pe noi restul, lasa-ne. Vrem normalitate. Nu vreau nici sa fiu cool, nici sa fiu toleranta, nici sa fiu in trend cand vine vorba de 2 care se tin de p..a. Sa se tina le ei acasa, la sanatoriu, sau unde vor. Nu in public, nu pe strada, nu in fara copiilor mei care trebuie sa creasca normal

    • Andra says:

      Georgiana, noi definim normalitatea, iar pentru mine nu este nimic anormal în ceea ce am prezentat. Și doar pentru că tu nu ești deschisă față de comunitatea gay nu înseamnă că ei nu au dreptul să se afișeze în public și să beneficieze de drepturile elementare ale omului. Iar copiii mei vor crește înțelegând că atunci când ne îndrăgostim iubim o persoană și nu un gen, feminim sau masculin.

  3. Andreea Popescu says:

    Îți mulțumesc din suflet că mi-ai exprimat ideile și impresiile într-un mod foarte diplomat și drăguț. Voi posta și eu asta in profilul meu intr-o rețea de socializare. :)

  4. Andi V. says:

    Acceptarea si tolerarea diferentelor arbitrar aruncate de hazard asupra unui om – culoarea ochilor, prezenta sau lipsa parului, orientarea sexuala – e un lucru de bun simt. Acceptarea si tolerarea diferentelor imbratisate de o persoana, este o alta poveste. Imi amintesc de o fata care a fost data afara dintr-o slujba de la muzeu pentru ca avea parul rosu ca focul si cat de multi cercei putea cuprinde o ureche. La fel, gasca political-correctness, s-a napustit asupra celui care a luat decizia. Nu pot intelege de ce ALEGEM sa fim diferiti si apoi ne plangem ca suntem tratati diferit.
    Este un lucru sa avem mintile deschise dar, daca le deschidem prea mult, ne va cadea afara creierul. In plus, impunerea prin aparatul politic n-a functionat si nu va functiona
    Esti convinsa – tu nefiind o admiratoare Eurovision – ca aceasta Conchita a primit premiul pe merit? Eu sunt convins de contrariu. Asa ca reactia oamenilor la impunerea comisarilor politici mi se pare normala. Drumul spre acceptare si integrare se poate construi numai cu blandete, nu cu pumnul in masa si cu jocuri de culise potrivite unor interese politice.
    Recent, un individ genial, CEO la Mozilla, cel care a inventat limbajul JavaScript a fost victima unei campanii de presa pentru ca a donat 1000$ campaniei din California impotriva legalizarii casatoriei homosexuale. N-a declarat public, n-a facut-o din pozitia lui publica… si totusi a fost mazilit pentru credinta lui ca o casatorie se celebreaza intre un barbat si o femeie. Tactici staliniste.

  5. Raluca says:

    Pentru prima persoana care a comentat: cum anume a promovat Conchita homosexualitatea, ca a cantat? Tu daca esti heterosexual si canti, promovezi prin asta heterosexualitatea? Ce sa mai zic ca nu stii sa faci diferenta dintre un homosexual si un travestit. Asa ca sa te prinzi de diferenta, homosexualul e o persoana care se simte atrasa de persoane de acelasi sex. Un travestit este o persoana careia ii place sa se imbrace in hainele sexului opus, dar poate sa fie atrasa atat de persoane de sex opus cat si de persoane de acelasi sex. Dar o persoana cand e hetero, homo, bisexuala, si face o actiune care nu e legata de orientarea ei sexuala, ca de exemplu canta, se spala pe dinti, iese la o cafea, etc. NU isi promoveaza orientarea. Si daca ar fi reclame pe strada care ar promova homosexualitatea si tu ai fi hetero, NU ar reusi sa te convinga. Nu trebuie sa fim toti la fel si atata timp cat nu ne facem rau altora putem trai bine mersi in comun.
    Iar celui care a comentat despre tipa cu par rosu si multi cercei in ureche: infatisarea ei impiedica realizarea jobului? Eu cred ca nu. Atunci nu ar trebui sa conteze cum arata. Din nou, daca nu iti face rau, de ce sa condamni? Doar pt ca tu nu agreezi alegerea ei estetica?