reTIFFspectivă 2013: Tiff-ul devine mai mare și totodată mai intim

Posted on June 9, 2013 by

share on facebook   

A 12-a ediție TIFF a fost ca o mandala uriașă cu născociri care mai de care. Mai puțin „horror ”decât anul trecut, 2013 a adus filme 13222_0_1debordând de o energie cu totul specială, în lumina presupusei apocalipse (vezi și noua categorie de filme „Acesta este sfârșitul”). Ce a mai fost nou la Tiff? Focusul pe filmele elene și slovace. Am regăsit, însă, și umorul tipic japonez ori drama tipic indiană. Pe lângă acestea, eseuri vizuale care exprimă perfect nebunia și frumusețea lumii s-au derulat pe marile ecrane de dimineața până noaptea târziu.

Am asistat, încă o dată, la evoluția festivalului. Dacă acum 11 ani nu exista Casa Tiff sau Lets go Digital, nu erau proiecții drive-in sau tot felul de conferințe, anul acesta teatrul a  avut un loc special, așa cum au avut și câteva concerte live. Și, ca niciodată, spotul de prezentare al festivalului a adus prospețime Clujului, ca un puzzle ce trebuia urmărit zi de zi. Tiff-ul devine mai mare și totodată mai intim. Mai intim cu toți cei care, timp de zece zile, umblă de la un cinema la altul, de la o cafenea la alta, din Cluj la Bonțida, pe scurt – dintr-o poveste în alta.

În cifre, Clujul pe timp de festival a arătat cam așa în 2013: peste 120.000 de spectatori (ceea ce înseamnă aproape dublu față de 2012), în jur de 400 de proiecţii, 190 de filme din 53 de ţări și peste 5000 de fani noi pe pagina de Facebook (doar în perioada festivalului). În afară de filme, spectatorii au participat și la workshopuri, conferințe, prezentări, concerte, frecventând în fiecare zi locațiile principale (Casa Tiff sau Muzeul de Artă). Sălile de cinema s-au umplut, timp de 10 zile, iar site-ul festivalului a avut peste 85.000 de accesări. Cât despre cinefili, pe an ce trece, numărul celor care vin din alte orașe (sau țări) e din ce în ce mai mare! București, Oradea, Sibiu, Târgu Mureș, Arad – sunt doar câteva. Nimic nu e mai frumos decât să-ți inviți prietenii de prin alte părți, spunându-le că dacă se grăbesc, mai prind câteva zile de festival. Apoi, cu entuziasmul unor copii care descoperă jocuri noi, să fim puși în frumoasa și paradoxala ipostază de a renunța, de a selecta – pentru că sunt prea multe filme și timpul – insuficient. Cu toate că festivalul s-a confruntat, pentru prima oară, cu dificultăți financiare – bugetul fiind mai mic decât anul trecut – caravana Tiff va trebui să răspundă cerinței și poftei de filme a spectatorilor și din afara Clujului. Până atunci, însă, rămânem 10 zile într-o atmosferă unică, de neînlocuit. Un aer specific al orașului, fie că temperaturile ajung destul de ridicate sau plouă, să treci prin centrul Clujului între 1 și 10 iunie, e o adevărată aventură. Cetatea e împânzită de oameni și de bună dispoziție. Filmul, un surogat al visului, își spune cuvântul asupra unei întregi comunități.

Dar apoi urmează gala de premiere. Și cum îți dai seama că festivalul a ajuns la final? Într-o după-amiază călduroasă de iunie în care nu mai găsești niciun Aperitiff pe ziua respectivă. Dacă 10 zile te hrănești cu ziarul ăsta, a 11-a îți lipsește. Și nu poți decât să le răsfoiești, după aproape un an, în așteptarea următoarei ediții.

Comments are closed.