Gala Profesorului Bologna prin ochii unui newbie

Posted on April 20, 2013 by

share on facebook   

„După revoluție s-au construit cinci biserici pentru fiecare școală nouă”, spune unul dintre titlurile mari ale unui ziar românesc destul de cunoscut. Ce spune asta despre noi ? Cum ne face să arătăm pe „piața” internațională a educației? De ce s-a ajuns la această situație? Cam astea sunt întrebările la care încearcă autorul să răspundă.

Însă, nu e prezentul chiar atât de sumbru. În perioada 19-21 aprilie, orașul Cluj-Napoca va găzdui cea de-a 6-a ediție a Galei Profesorului Bologna, și a doua pentru orașul nostru (și gala cu numărul 4 s-a ținut tot aici). Această ediție este considerată a fi una aniversară, iar ca element de noutate, accentul nu se va mai pune pe premierea profesorilor universitari, ci pe ateliere în care vor fi implicați atât studenți, cât și profesori. Printre temele de discuție ale atelierelor regăsim „Activitatea didactică – criteriu de evaluare a universităților/criteriu în conferirea titlurilor didactice și gradelor profesionale”, „Dezvoltarea profesională a personalului academic”, „Implicarea studenților și calitatea activității didactice”. De asemenea, vor avea loc și câteva sesiuni plenare în care se va discuta despre ce reprezintă această Gală a Profesorului Bologna și despre cum poate „schimba” mersul treburilor în învățământ un astfel de profesor.

Prima zi a galei a început cu dreptul. O după amiază frumoasă de primăvară, călduroasă, numai bună pentru oamenii îmbrăcați fancy. Blițurile erau parte din „decor”, ca și videoproiectorul și afișele ce anunțau ce găzduiește Amfiteatrul Marinescu de la UMF. S-a început cu o statistică a galelor anterioare(putem observa că numărul profesorilor a cunoscut o oarecare creștere, chiar vizibilă între ediția I și ediția II). De asemenea, ne este prezentat și scopul principal al tuturor edițiilor, și anume, găsirea tipurilor „ideale” de profesori, care inspiră, sunt adevărate modele de viață și sunt preocupați de transformarea studenților în viitori oameni mari. La prezidiu sunt prezenți Mihai Dragoș, președintele ANOSR, profesor doctor Felicia Loghin, prorector al Universității de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, prof. dr. ing. Daniela Manea, prorector al Universității Tehnice Cluj-Napoca, Ana-Maria Rădoi, vicepreședinte educațional în ANOSR, și Iulia Miron, președinte al Consiliului Elevilor. Toate discursurile au început cu nelipsitele felicitări pentru organizatori și cu încurajările pentru un viitor cât mai lung și mai plin de succes.

Cum se auto-descriu majoritatea profesorilor care au primit în anii trecuți premiul? „Dacă mă bucur să învăț ceva nou, este ca să îi pot învăța și pe alții” spune una dintre profesoarele prezente în sală. „Trebuie să faci, cum a zis Goethe, mai multă lumină” completează un alt profesor. O altă profesoară spune că îi atrage pe studenți spre materia ei(care fie vorba între noi nu pare tare atractivă) prin faptul că „și-a lăsat sufletul în sala de curs”. Un alt aspect pe care îl vedem la toți profesorii este faptul că nu se așteptau să câștige acest premiu, deoarece sunt exigenți și corecți.

După „testimoniale” spiritele didactice s-au animat într-o semi-dezbatere asupra „isteriei publicațiilor ISI și non-ISI”. Majoritatea văd faptul că, pentru a putea fi promovat trebuie să ai număr de X articole în publicații ISI ca fiind o piedică, o corvoadă care nu e chiar atât de necesară. Unul dintre profesorii prezenți în sală face o paralelă cu teoria formele fără fond a lui Titu Maiorescu. Dat fiind faptul că în sală paleta de profiluri de unde proveneau studenții era destul de largă, ia naștere o întrebare iminentă „Ce sunt acelea publicații ISI?”. Cu un mic ajutor din sală, se poate ca tânărului să îi fi fost dat la o parte vălul de „ignoranță”.

Ca și la celelalte ediții, se poate observa un dezinteres din partea televiziunilor clujene. Nicio cameră de filmat în fața clădirii portocalii de pe strada Marinescu. Unul dintre cei prezenți în sală remarcă acest lucru și îl pune în „cârca” dezinteresului românesc asupra cercetării și a învățământului. Desigur, acest dezinteres poate fi observat și la nivel de guvernare, că deh, e nevoie de mai multe fondurile pentru altele, ce-ar fi să taie de la fondurile și așa extrem de mici ale cercetării.

Ziua se încheie cu un mic istoric al apariției acestui eveniment în 2007, anul în care și România a „aderat” la modelul Bologna în ceea ce privește învățământul universitar, dar și cu „piedicile” cu care s-au întâlnit de-a lungul anilor cei ce s-au aflat în organizare.

 

Comments are closed.