Dear English People

Posted on February 4, 2013 by

share on facebook   

Varianta în engleză a acestui post seamănă mai mult cu o scrisoare de dragoste către un ins care te-a dezamăgit, dar în care alegi să mai speri pentru că ești o naivă incurabilă. Dar puțin context, ca să puteți pricepe totul. La finele anului 2013, românii și bulgarii nu vor mai avea status special pentru a obține viză de lucru în Marea Britanie. UE a spus „e timpul să vă deschideți piața muncii”, iar Guvernului britanic îi e frică de o invazie de imigranți balcanici. Așa că s-au gândit că, poate-poate, nu ar fi o idee așa proastă să facă o mișcare de PR, o campanie, ceva, să îi descurajeze pe români și bulgari să vină să-și caute de lucru pe insula britanică. Cel puțin, atât a ajuns la urechile presei care a sărit pe idee.

 

Cei de la The Guardian le-au propus cititorilor să vină cu propriile lor idei de printuri pentru a descuraja imigranții să vină în țara lor.Și de aici dezamăgirea mea. Pentru că sunt o persoană care e îndrăgostită de UK. E locul de care aparține ironia și geniul lui  Churchill, e locul unde s-au adunat cei de la Bloomsbury Group (și mi-aș dori să citiți mai mult decât ce zice Wikipedia despre oamenii aceia). Ca să nu mai zic de Jane Austen și  surorile Brontë. Și bucata de Al Doilea Război Mondial care e the London Blitz și eroismul Forțelor Aeriene Britanice. Au cei mai mari troli din istoria producției de televiziune. Au cel mai lung serial din istoria SF-ului (în noiembrie de fac 50 de ani) și cel mai priceput detectiv din istorie (apreciat atât de mult, încât casa lui fictivă a devenit un muzeu real). Ca să nu mai zic că autorul meu preferat e britanic (și unul din cei mai curajoși oameni pe care îi știu), și al doilea autoral meu preferat e un britanic adoptat de state.

 

Dar problema e că… sunt destul de sigură că vremea în Marea Britanie m-ar deprima în ultimul hal. Și rata criminalității în țara aia e ceva de speriat. Și ceaiul nu m-a ajutat niciodată în momente de criză. Așa că probabil m-aș duce acolo doar în vizită, să fiu un turist enervant într-o vară când am șanse de vreme bună și grindină și poate o furtună. Dar mi-ar plăcea să mă îndrăgostesc din nou de țara asta care n-a fost niciodată mică.

Așa că reacțiile de genul ăsta, sau ăsta, mă dezamăgesc, pentru că mă așteptam ca englezii mei preferați să fie mai deștepți de atâta. Dar am fost asigurată că oamenii normali din UK se amuză la fel de bine pe seama discuțiilor astea cum ne amuzăm noi. Și nu pot să nu fiu mândră că putem să râdem despre asta. Nu cred că ar fi putut exista o reacție mai bună.

Comments are closed.