Educația în care eu contez… sau educația nonformală

Posted on January 19, 2013 by

share on facebook   

Orice călătorie începe cu emoții și cu încredere. Așa mi-am început și eu călătoria spre Gura Portiței, acolo unde m-am lăsat pradă educației nonformale, oră de oră, pentru o săptămână întreagă, în cadrul Laboratorului de Educație Nonformală. Și nu a durut deloc. Cel mai surprinzător a fost momentul  în care am înțeles faptul că adevărata călătorie a început, de fapt, abia când am ajuns acolo…

Sunt locuri, dar, mai ales, sunt oameni de care te îndrăgostești iremediabil. Și mai sunt și ideile acestor oameni, care pot să te pună pe picioare și să-ți dea aripi în același timp. Drumul pe care vei merge mai departe din acel moment este alegerea ta. Este experiența ta de învățare, pe care ești responsabil să ți-o asumi, sau nu. Am învățat repede prima lecție despre educația nonformală – este despre mine. Despre ce vreau eu să învăț, despre ce mi se potrivește și despre un proces în care eu îmi asum cu plăcere roul de participant activ.

De obicei, când te îndrăgostești, timpul parcă se rupe în două – unul care curge normal, și acel timp al tău, personal, care parcă sfidează toate legile. Fiecare minut devine important, iar noaptea parcă te-ncurcă. În educația nonformală timpul capătă aceeași importanță. Ți-l iei ca aliat și nu pierzi nicio clipă pentru a te implica în activitățile create pentru tine, pentru că ți se potrivesc și-ți vin bine.

În educația nonformală „tu” ești „tu, așa cum ți-ai dorit întotdeauna să fii”. Ești încrezător și teama de a nu avea răspunsul corect nu-și mai găsește locul în tine. Toți învață de la tine și tu înveți de la toți, pentru că fiecare este important și își asumă în echipă un rol pe care îl poate îndeplini cel mai bine.

Creativitatea nu mai este pentru tine reflexia unui obiect pe ale cărui forme și culori le admiri, ci devine mai degrabă o stare de spirit. Iar de aici nu mai ai nevoie de cele “două mâini stângi” ale tale, pentru că deja te-ai molipsit de la ceilalți și imaginația ta cere să fie eliberată. Mediul nonformal în care experiența ta de învățare este plămădită își pune amprenta asupra ta. Apuci fără insistențele celor din jur o cutie cu markere, hartie colorată și îți modelezi experiența așa cum nimeni nu ar putea vreodată s-o facă mai bine.

În educația nonformală nu ți-e frică să gândești diferit, să te exprimi în diferite moduri. Pentru că este experiența ta, și tu ești eroul principal în această călătorie. Ajungi repede în stadiul în care nu mai ai stare. Vrei să explorezi, vrei să te miști, vrei să descoperi. Vrei să-ți depășești limitele și știi că poți face asta, pentru că tu și cei din jurul tău au încredere că poți face orice îți propui.

Mai recent, am înțeles că educația nonformală are chiar gust, are formă, are miros, are sunete. Doar că fiecare o gustă, o modelează, o simte, o aude în felul lui. De ce i-am da o notă standard, atâta timp cât fiecare dintre noi este diferit?

Educația nonformală te provoacă. Și ajungi să iubești acele provocări. Îți oferă alternative și îți deschide mintea. Te face vizibil.

Educația nonformală nu este, în schimb, o insulă departe de educația formală. Nu este nevoie să străbați Delta Dunării cu bacul pentru a ajunge la ea, pentru că, în final, știm că oricine poate învăța. Oriunde. Tot timpul. N-ar fi însă rău ca educația formală să ne ofere, măcar din când în când, niște experiențe în care noi să fim cei care contăm și pentru care totul se întâmplă. Poate vei spune: e imposibil la noi… “Only if you believe it is”.

Povestea Laboratorului în imagini aici.

Comments are closed.