Practica studenţească – o nouă epocă a sclavagismului modern în universităţi?

Posted on November 19, 2012 by

share on facebook   

După ce ai citit acest titlu probabil ai impresia că am exagerat voit şi că ceea ce voi scrie în continuare nu poate avea nimic în comun cu realităţile din universităţile din România. Te înţeleg, şi eu mi-aş dori ca în acest moment să nu scriu despre experienţele studenţilor din ţară care au ajuns, în ultimii ani, la urechile mele. Probabil aţi auzit şi voi, de multe ori, îndemnul bătrânilor – „ia taurul de coarne” – ei, asta cred că trebuie să facem şi noi studenţii, din când în când – să înfruntăm situaţiile dificile cu care ne confruntăm în universităţi şi să schimbăm situaţiile care nu fac cinste nimănui – nici nouă, nici universităţilor.

„Buna, D**** T*** cauta pe cineva care sa scrie bibliografia conform criteriilor APA pentru lucrarea ei. Pentru aceasta activitate se acorda jumatate din orele de practica pe semestrul I. Este foarte important sa cunoasteti bine cum se scrie bibliografia si sa aveti timp la dispozitie (deadline-ul este in 20 nov). Cine e interesat ii poate scrie Dianei pe mail.”

Acesta este mesajul care a ajuns la mine zilele trecute şi care m-a determinat să scriu acest articol. Altfel spus, studenţii de la un masterat în domeniul psihologiei erau solicitaţi ca, în contul practicii obligatorii din planul de învăţământ să scrie bibliografia în format APA pentru o doctorandă. Ei, probabil acum titlul nu vi se mai pare exagerat…

Cu privire la acest mesaj, un profesor îmi scria zilele trecute: De ani de zile nu pot înţelege cum la psihologie studenţilor li se cere practica obligatorie pentru că apare în contract, şi sunt de fapt obligaţi să facă muncile personalului didactic, cum ar fi acesta, sau să introducă date în calculator, şi fel şi fel de asemenea munci, care ar încălca de fapt drepturile studenţilor. Cu ce se aleg din astfel de activităţi, ce proces de educatie e ăsta? Nu stiu…” .

Am ales să specific intenţionat faptul că această declaraţie, cu care sunt în total accord, aparţine unui profesor, tocmai pentru a sublinia foarte clar că intenţia mea nu este şi nu a fost niciodată de a discredita profesorii sau universităţile, şi că sunt convinsă că practicile mai puţin oneste din universităţi sunt cazuri mai degrabă izolate, dar care nu trebuie să continue.  Da, într-adevăr, Dl. Profesor are dreptate… nu ştim, de cele mai multe ori, în ce fel practica îi ajută pe studenţi să se pregătească mai bine în domeniul în care studiază.

Vă propun în continuare să nu fim inocenţi şi să nu centrăm discuţia numai pe acest caz pe care l-am exemplificat mai sus. Consider că în acest moment nu este cel mai important nici cine este profesorul care le cere studenţilor să scrie bibliografii, nici care este facultatea unde se întâmplă asta. Pentru că această stare de fapt o regăsim îmbrăcată sub alte forme în toate centrele universitare din ţară. Parcă doar ieri, un prieten bun din alt centru universitar îmi spunea că îndrumătorul lui de licenţă îi dă pagini şi pagini de texte de tradus din engleză în română, de texte dificile pline de termeni tehnici… Avem noi curajul să spunem «nu» coordonatorului de licenţă?

Pot fi considerate acestea abuzuri din partea profesorilor? Propunerea mea este ca acest articol – despre «o epocă a sclavagismului modern în universităţi» să îl scriem împreună. Pentru asta, atunci când veţi finaliza de citit acest articol vă provoc să veniţi cu experienţe proprii, cu exemple de situaţii în care aţi simţit că profesorii au abuzat de statutul lor, situaţii în care v-aţi simţit presaţi să acceptaţi sau să oferiţi orice fel de servicii profesorului sau cunoscuţilor lui.

Indiferent că vorbim despre practica studenţească – care poate fi, aşa cum am văzut mai sus, instrumentul “reglementat” de suprimare a studenţilor – sau că vorbim pur şi simplu despre dinamica relaţiei dintre student şi profesor, exemplele voastre lăsate ca şi comentarii pot să ne arate care este starea de fapt din universităţi. Pornind de aici, vom încerca să pozitivăm această situaţie şi să căutăm soluţii pentru a stopa aceste practici. Trebuie să luăm aşadar taurul de coarne.

Andra Camelia Cordoş

Comments (2)

 

  1. Kiraly Istvan, UBB, Cluj says:

    Da ! In primul caz este un abuz clar caci e munca de negrisor, mai ales daca in lucrare nu se precizeaza cum ca partea respectiva de bibliografie a fost intocmita de cutare si cutare, drept activitate de practica in specialitate…

    In genere ma tem ca “practica” a devenit o chestiune formala in cele mai multe cazuri, constind in procurarea prin cunostinte personala ale unor hirtii si semnaturi.

    S-ar putea ca ar fi bine de reintors la “practica” din anii ’70, care a fos aranjata de facultate, astfel asigurindu-se ca ea e ceva util si intructiv.

  2. Calin Goina says:

    Tanti aia asistenta, Diana, pe langa ca e nesimtita, mai e si proasta. Pentru ce vrea ea sa-i slugareasca studentii exista Endnote, sau Zotero.