Interviu cu Andrei Purcărea: “Uite c-am găsit un mix bun!”

Posted on July 31, 2012 by

share on facebook   

Acest interviu a fost publicat în Revista Go Free no.7

Există două tipuri de oameni – sayers & doers, adică cei care vorbesc și cei care acționează. Cei din prima categorie pot cu siguranță să vorbească despre numeroase lucruri, dar cred că este mai important să treci la fapte. Aici l-aș încadra eu pe Andrei sau cum e cunoscut printre colegii de redacție, Andi care nu spune niciodată NU”.   

Carte de vizită

Nume/ Vârstă/ Ocupație: Purcărea Andrei-Mihai / 23 / student & redactor radio

Hobby-uri: fotografia, gătitul

Ce iubești în momentul de față: să creez, fie că e foto sau ceva pentru radio

Ce nu poți suporta: că nu mai am ocazia să fac atât de des lucrurile ce îmi fac plăcere

Ce crezi că nu ai putea schimba vreodată: “lumea”. Unii spun că vor să o facă. Nu că eu nu mi-aș dori, dar știu că este imposibil.

Visul tău de o viață este: să ajung să călătoresc în întreaga lume, să fac ce îmi place cu adevărat și să mă văd liniștit, sănătos și vesel alături de cei dragi locuind la o casă.

GoFree: De ce ai ales să studiezi Jurnalismul? Interviurile în joacă  pe care le realizai cu fratele tău în copilărie au vreo legătură cu această alegere?                                           

Andrei-Mihai Purcărea: Asta m-a atras, asta mi-a făcut plăcere. Mereu am considerat că singura direcție în care pot îmbina toate lucrurile ce îmi fac plăcere este aceasta. Da, sincer, cred că există o legătură puternică între ce faci de mic, activitățile de mic și ceea ce alegi să faci mai departe. De notat că de mic ziceam că voi fi și bucătar… Și iată-mă gătind de câte ori am ocazia.

 GF: După cum bine se știe, ai câștigat premiul I în cadrul competiției Euranet 2011. Consideri că această realizare ți-a influențat în vreun fel viața?

Andi: Până în momentul de față mi-a schimbat viața în măsura în care concursul în sine a fost o experiență aparte, de documentare și stabilire a contactelor într-un loc în care nu știi pe nimeni și nu cunoști străzile sau limba și toate acestea într-un timp limitat. Dar în general, întreg concursul m-a învățat numeroase lucruri noi. În mod direct, câștigarea urmează să îmi pună la dispoziție două internship-uri în vară și cred că abia apoi voi putea spune cum mi-a influențat cu adevărat viața, după ce îndeplinesc acele stagii.

GF: Și tot referitor la premiul câștigat: cum te-ai simțit când tu, ca jurnalist, ai devenit subiect pentru presă?

Andi: Ca om care studiază în domeniu și are activitate în domeniu, mi s-a părut interesant acest lucru. Deși mie, personal, nu îmi place în mod deosebit să apar în ziare sau la TV.

GF: Îmi povestești despre proiectele tale cele mai dragi în care ai fost implicat sau pe care încă le desfășori în anii de facultate?

Andi: Proiectul care la ora actuală îmi este nebunește de drag este emisiunea Buzz de la UBB Radio. Sunt atât de fericit că o realizez, e ideea mea, am și un coleg care e un invitat permanent al meu în cadrul emisiunii. Se poate asculta miercuri de la ora 21 la UBB Radio Online. Este, la momentul actual, cea mai mare dorință a mea să pot face ca emisiunea aceasta să fie difuzată în FM, la un post de radio. Știu că ar fi o emisiune ce ar atrage atenția. Este ceva aparte. 

GF: Ce calități crezi că ar trebui să aibă un om de radio de succes?

Andi: Să aibă imaginație, să știe să redea imagini în cuvinte și să știe să creeze o legătură cu publicul ascultător. Asta doar prin voce, intonație. Să fie entuziasmat de ce face, să nu vadă vorbitul la microfon ca pe o povară. Să se simtă bine când vorbește, să trăiască mai intens când vorbește pentru ascultători. 

 

GF: Practici și fotografia. Cum te definește această formă de artă?

Andi: Este felul meu de a transpune în imagini tot ce simt și gândesc și îmi imaginez. E ceva ce fac din suflet și mă bucură enorm să pot ieși la plimbări cu aparatul meu foto. E acea îndeletnicire care va rămâne cu mine până la adânci bătrâneți. Vocea se duce în timp, nu rămâne la fel… De gătit, gătești când e nevoie, dar fotografia o poți practica oricând, oricât, oriunde. Așa îmi și văd pensia… Călătorind și făcând fotografii.


GF: Care activitate îți aduce mai mari satisfacții: fotografia sau radioul?

Andi: La momentul actual radioul. Dar îmi place la nebunie să redau imagini prin cuvinte și prin vorbire, deci cred că am găsit modul de a le îmbina cu brio. Radio pentru că acum asta fac mai mult și l-am descoperit de un anișor. Încă învăț, încă am de descoperit și e acea curiozitate, acum.

 

 

GF: Tot timpul te afli în spatele a ceva; a camerei foto, a microfonului de la radio, a lingurei care amestecă în experimentele culinare… Cum ți se pare această perspectivă?

Andi: Super! Îmi place ca pe toate cele trei planurile să pot livra celui aflat în partea opusă mie, ceea ce eu mi-aș dori să primesc în locul său. La radio să ofer conținut interesant într-un mod plăcut, când gătesc să ofer o masă delicioasă, iar când fac fotografii, îndeosebi portrete, să pun subiectul într-o lumină cât mai bună, care îl reprezintă cel mai bine. 


GF: Nu ești tentat ca pe viitor să apari mai mult „în lumina reflectoarelor”?

Andi: Nu. De aceea am ales radio, că nu mă atrage în mod deosebit TV-ul. Altfel, ca popularitate, nu, nici asta nu țin neapărat pentru că nu văd beneficii în asta. Sunt adeptul lucrurilor simple.

 

GF: Bad things do happen & Good things come to those who wait – care sunt ultimele în cazul tău?

Andi: Lucruri rele? Ca printr-un accident, m-am ales fără un obiectiv la aparatul meu foto mult iubit… S-a făcut țăndări… Lucruri bune… Well, I guess we have to wait and see, nu?

 

GF: Pentru final, ce le-ai sugera studenților să facă în timpul facultății pentru a avea un viitor profesional cât mai bine definit?

Andi: Ceea ce le face mai mare plăcere. Nu cred că trebuie să te compromiți. Să se implice în concursuri, programe, proiecte. Este un mod sigur de a dobândi experiența mult cerută de angajatori. Pe orice plan, în orice domeniu, nu doar în jurnalism. Să îți placă ceea ce faci cu adevărat. Apoi, toate vin din pasiune. :)

Autor: Ioana-Ionela PAŞCU

Comments are closed.