Să mai și citim, zic!

Posted on July 16, 2012 by Ioana-Ionela Pascu

Aud din ce în ce mai des persoane care spun că așteaptă vacanța, concediul sau weekend-ul pentru a recupera în tihnă orele de lectură. Și eu sunt tot una dintre acele persoane.

Știu că se practică cititul în mijloacele de transport în comun, în sălile de așteptare sau oriunde/oricând ai un răgaz de minim cinci minute, însă prefer ca paginile pe care le parcurg să mă transpună în universul cărții respective și nu doar să-mi facă așteptarea mai scurtă (pentru acele situații există căștile și un playlist variat).

Așadar, pentru că aceste zile lungi și leneșe de vară sunt cele mai propice pentru a descoperi o carte nouă (eventual pe un șezlong, la umbră, cu o limonadă răcoroasă lângă), vă invit să lecturați măcar una dintre cărțile recomandate mai jos!

FAULT! Cartea pe care FIFA a încercat să o interzică – Andrew Jennings

O recomand nostalgicilor, care încă suspină după încheierea Campionatului European de Fotbal 2012. Și pentru că așteptarea va fi lungă, încă doi ani până la Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia, plus alți doi până la Campionatul European de Fotbal din Franța, delectați-vă cu scriitura jurnalistului Andrew Jennings, care spulberă o serie întreagă de mituri legate de onestitatea și corectitudinea oamenilor care se ocupă de afacerile din interiorul FIFA și mai ales arată felul în care imixtiunile sectorului financiar în cel fotbalistic a transformat acest sport într-un mediu propice înșelătoriilor, furturilor, mitelor și aranjamentelor.

 FAULT! Cartea pe care FIFA a încercat să o interzică este numai bună de “servit” avizilor de scandal, curioșilor, (ne)cunoscătorilor în domeniul sportiv, iubitorilor de sarcasm pur, jurnaliștilor, scepticilor sau cititorilor de romane, dar lista poate continua. Această carte merită într-adevăr citită atât pentru subiectul sensibil pe care îl abordează, pentru cantitatea importantă de informații “delicate”, cât și pentru umorul hâtru folosit de autor pentru a relata toate faptele.

Traficantul de arme – Hugh Laurie

Acum, spuneți sincer, cine n-a auzit de Dr. House? Geniul medical nonconformist? Sarcasmul în persoană? Personajul din serialul care “s-o gătat” apoteotic după opt magnifice sezoane? Vă sună cunoscut, bineînțeles. Hugh Laurie a fost omul care a interpretat atât de complexul caracter al lui Gregory House, astfel câștigând faima mondială. Totuși, de data aceasta nu este Lupus, ci Traficantul de arme.

Laurie este și scriitor, cu mult înainte de a fi Dr. House, iar primul său roman surprinde o acțiune demnă de filmele de spionaj. Cu un protagonist încântător, situații amuzante și umor britanic de-a dreptul ucigător, Traficantul de arme este o lectură mai mult decât plăcută și captivantă.

Recomandări?

1. Nu comparați romanul cu serialul. Deloc!

2. Dacă se poate, citiți-l în limba engleză; spiritul umoristic are mai mult sens așa!

Orașul și câinii – Mario Vargas Llosa

Apărut în anul 1963, romanul acesta îi aduce lui Mario Vargas Llosa o rapidă consacrare internațională: cartea e tradusă în douăzeci de limbi, iar ulterior este și ecranizată.

Orașul și câinii este un roman despre adolescență și despre violența unei lumi în care numai cei duri reușesc. Aceste experiențe le-a trăit însuși autorul, care între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima, numeroase dintre scenele descrise în roman fiind reale. Cititorului i se prezintă un univers închis, ostil și cu precădere violent, în care dramele adolescenței se contopesc cu mirajul maturității. Acesta se poate cataloga ca fiind un roman răscolitor, stânjenitor pe alocuri și frapant de sincer.

În anul 2010, Academia Suedeză i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatură.

Mecanica inimii – Mathias Malzieu

Contrastantă cu recomandarea de mai sus, această carte este pentru copiii mari, care visează la acea dragoste perfectă, chiar dacă trăiesc într-o lume a imperfecțiunilor mai mult decât evidente. Mecanica inimii este o alegorie creată din vise, imagini, sclipiri, întuneric și fantasme, în care poezia trăirilor este recitată de un băiat cu un ceasornic în loc de inimă pentru micuța sa cântăreață andaluză.

Malzieu demonstrează că oamenii “fără inimă” pot iubi mai profund decât cei aparent sănătoși, însă, în final, tuturor li se adresează mesajul doctoriței Madeleine:

“Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpânește-ți mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îți va străpunge pielea, oasele ți se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăși.”

Ultimul canibal – Hanna Bota

Pentru final am păstrat-o pe clujeanca Hanna Bota, neintenționat și singura femeie din această listă de recomandări. Chiar dacă nu sunteți interesați de domeniul antropologiei, călătoria “în interes de serviciu” a scriitoarei cu siguranță vă va suscita interesul.

Dorind să îl descopere și să-l cunoască personal pe Ultimul canibal, Hanna a parcurs mii de kilometri până în Arhipelagul Vanuatu, unde a petrecut o lună în mijlocul băștinașilor. Singură printre ei, scriitoarea le descoperă lumea fizică, colibele în care trăiesc, mâncarea consumată, obiceiurile de viață, dar și pe cea spirituală formată din  practicile ceremoniale sau pietrele sfinte pentru închinare.

Experiența unică trăită de Hanna Bota este descrisă minuțios în acest jurnal de antropolog, scriitoarea făcând uz și de valențele beletristice și poetice de care este capabilă. Astfel, Ultimul canibal devine un itinerariu al imaginației fiecăruia dintre noi.