JPT Festival – Conferinţa cu George Moise

Posted on April 29, 2012 by

share on facebook   

Sâmbătă amiază m-a prins la Casa de Cultură a Studenţilor, deoarece vroiam să prind neapărat conferinţa cu George Moise, care avea loc în sala Europa în cadrul Festivalului Japan Play Transylvania. Era forfotă mare, lumea stătea la rând să intre în clădire, în mare, un început promiţător pentru un festival aflat la prima ediţie.

Nu ştiu dacă aţi auzit de George Moise până acum, dar poate v-a sărit în ochi cartea lui în vreo librărie, Iertaţi-mă că nu sunt japonez. Eu citisem cartea, aşa că eram foarte curioasă să văd omul din spatele unei cărţi care-mi plăcuse. Cartea, pe scurt, prezintă aventurile şi impresiile primului an petrecut de George în Japonia, de la dilemele provenite din faptul că omul nu reuşea să citească Kanji, la toate neînţelegerile care proveneau din diferenţele culturale dintre români şi japonezi.

Deşi evenimentul nu a avut un public foarte mare (aproximativ 50 de persoane), atmosfera a fost foarte degajată. Toţi cei prezenţi au râs cu plăcere despre aventurile lui, au apreciat pozele arătate şi micile detalii împărtăşite care nu apăreau în carte. George Moise e la fel de amuzant şi de ironic în realitate precum e în carte. Am apreciat faptul că nu a dat prea mult de gol din carte, povestind pe lângă ea şi uneori mai dând detalii are se legau de diferite persoane din carte, dar care n-ar fi stricat din plăcerea lecturii.

Cartea a fost scrisă de pe urma seriilor de mailuri pe care George le trimitea acasă prietenilor, pentru ca ei să le printeze şi să le ducă la mama lui. Curând însă, prietenii începuseră să dea forward la alţi prieteni care dădeau forward la alţi prieteni, pentru ca în cele din urmă, mailurile să devină “un dialog imaginar cu nişte prieteni reali, dar îngrozitori de absenţi”.

George Moise a ţinut să explice titlul, deoarece mulţi l-au acuzat că e anti-român sau că e dezamăgit de România. El a afirmat că va iubi mereu România, la fel cum îţi iubeşti copilăria, că e un lucru pe care îl porţi mereu cu tine. Titlul e o de fapt un lucru ce autorul l-a spus de mai multe ori în timpul şederii lui în Japonia, prezentat de câteva ori şi în carte. “Iertaţi-mă că nu sunt japonez” a fost spus în frustrare, din ironie, cu amuzament, cât şi sincer, în semn de apreciere pentru poporul care l-a adoptat.

Din povestirile şi pozele lui, am aflat despre cum funcţionează un ryokan (un han tradiţional japonez), cum arată mesele servite la un asemenea han, unele ceremonii tradiţionale care au loc acolo. Am aflat cum arată răsăritul de pe muntele Fuji, cum arată hainele de nuntă ale japonezilor, dar şi un kimono al familiei.

Conferinţa cu George Moise a fost o privire aruncată asupra vieţii unui român care s-a mutat în Japonia şi care a ales să-şi trăiască viaţa acolo şi în final s-a dovedit a fi o întâlnire foarte interesantă şi amuzantă. Iar pentru cei care nu au putut veni la conferinţă, noi recomandăm cu încredere să citească cartea lui, Iertaţi-mă că nu sunt japonez, pentru că o vor savura cu siguranţă.

 

 

Comments are closed.