Despre “la vie en (Paris) rose…sau cum îţi poţi trăi Parisul”

Posted on March 20, 2012 by

share on facebook   

 

Acest interviu a fost publicat în Revista Go Free no.5                                                                                                     

 

 

Este greu să scrii despre oameni pe care îi admiri. Este greu să găseşti cuvintele potrivite, încât aceia să ştie că ei sunt eroii tăi, modelul succesului. Îi iubeşti pentru că mai cred în acea “la vie en rose” şi pentru că se află acolo unde ai bifat şi tu, la rându-ţi, o etapă din viaţă: Paris, France. Raluca Făgurel este unul dintre acei oameni care, dacă ar vrea, ar putea în fiecare dimineaţă să urle din Turnul Eiffel: “je t’aime!”

 

 

Go free: Ce te-a determinat să pleci în străinătate?                                                                                                                      

Raluca Făgurel: Încă din şcoala generală îmi doream să studiez în Franţa. Era un vis pe care îl trăiam şi îl savuram ca vis, însă nu credeam ca va deveni realitate. Îmi doream să fiu studentă la Sorbona, în Paris. Am ajuns la Toulouse cu o bursă Erasmus prin facultatea de Finanţe şi Bănci, din cadrul ASE-ului. Se întâmpla în 2005. Nu am plecat niciodată ca să rămân, iniţial au fost 9 luni, apoi un an, apoi încă unul, după care Dumnezeu mi-a călăuzit paşii spre Paris, iar de trei ani îmi trăiesc Parisul.

G.F.: Francezii sunt considerați a fi naționaliști. Ai avut de trecut piedici și prejudecăți din această cauză?

R.F.: Cred că pe tema naţionalismului s-au făcut nenumarate studii şi eseuri. Fiecare vede în jurul său ceea ce doreşte ca ochii lui să vadă, eu nu am căutat să observ cât de naţionalişti sunt. Nu cred că asta este dificultatea cea mai mare pe care o întâlneşte un român în Franţa. 🙂

G.F.: După cât timp ai simțit că acolo e…casa ta?

R.F.: Hm…Ar fi prea simplu şi prea puţin credibil sa spun că dintotdeauna. Pot spune cu certitudine că de fiecare dată când m-am întors în Paris am simţit că aici e casa mea.

G.F.: Lucrezi? Ce aptitudini au fost necesare pentru un job serios acolo?

R.F.: Da, am şansa să lucrez. Sună banal şi asemănător unui răspuns în faţa unei persoane de la resurse umane, însă cred că ce conteaza în primul rând e motivaţia. Însă odată ce ai jobul, trebuie să lucrezi zi de zi pentru a-l păstra. Şi modestia e apreciată pe piaţa muncii.

G.F.: Cum arată o zi de-a ta în Oraşul iubirii?

R.F.:Depinde de care zi a săptămânii e vorba 🙂 Începe, bineînţeles, fără mic-dejun, 45 de minute în transportul în comun, în general cam 9 ore la serviciu, după care urmează sau cursuri de germană, gimnastică, plimbare cu bicicleta, acţiuni sociale cu Crucea Roşie, şi se încheie în jur de 00h. Important e că bilanţul fiecărei zile e pozitiv şi dorinţa de a o lua de la capăt a doua zi e tot mai vie.

Comments (1)

 

  1. […] Interviu despre la vie en (Paris) rose…sau cum poţi trăi Parisul? […]