Pe drumuri neumblate – film

Posted on February 5, 2012 by

share on facebook   

Filmul,”Pe drumuri neumblate”(România, Irlanda, 2011), urmărește viața unei familii de ciobani din maramureș pe o perioadă de aproximativ doi ani. Documentarul urmărește încercările de a se adapta la viața din ziua de azi a familiei lui Albin. Tradițiile sunt din ce în ce mai alert înlocuite de viața ”occidentală”, un element perturbator în acest sens fiind plecarea mamei în Germania la muncă.

Documentarul începe cu imaginea băiatului ce pare a avea o privire pierdută într-o cămăruță mică, cu doar două paturi și o mică sobiță. Este prezentat procesul de transhumanță. Dat fiind faptul că majoritatea locuitorilor satului sunt ciobani, poliția vine și le ține un instructaj despre cum ar trebui să se comporte pe drumurile publice. Albin pare extrem de necăjit de faptul că iar trebuie să ”fie sclav la oi”, și îi propune tatălui să plece în Germania pentru a-și câștiga existența. Tatăl nu acceptă, pentru că, pentru el, oile sunt totul. Nici măcar nu își poate imagina o viață ”fără oi”, chiar dacă și satul acela pierdut de civilizație este atins de globalizare și de dezvoltarea tehnologică(majoritatea ciobanilor aveau telefoane mobile, cel al lui Albin părând a fi chiar unul ”șmecher” la care se pot asculta ”manele”). Mama băiatului totuși pleacă în Germania, însă oile nu sunt vândute, iar timpul liber pare a fi, din acel moment, un termen necunoscut.

Ca orice băiat de vârsta însurătoarei, și Albin încearcă să-și găsească o posibilă viitoare, însă tot din tagma sa, și anume dintre fetele ciobanilor mai bătrâni. Nu-i prea reușeste această încercare, pentru moment. Merge cu tatăl pentru a vinde brânza, și pentru ca nu reușesc în satele învecinate, iau trenul și merg prin întreaga zonă a maramureșului pentru a o vinde. Un alt element ce marchează ”modernitate”, este momentul în care familia, cu toate că au brânză de la oile lor, mănâncă brânză topita Hochland.

Urmează episodul revenirii mamei din Germania. Aceasta a fost la cules ”zuchini” și, ajunsă acasă povestește peripețiile prin care a trecut acolo. De asemenea, ea a adus și o grămadă de ”bunătăți”: biscuiți, ciocolată, Nutella etc. Cu banii câștigați de mamă, familia cumpără o mașină de la un târg. Băiatul ține foarte mult ca mașina să aibă CD-player, un alt detaliu care ne arată faptul că până și oamenii din acest sat de ciobani au fost ”atinși” de modernitate. Ei mai cumpără de la târg și un CD cu manele, detaliu ce ne poate arăta faptul că oamenii aceia nu au un simț muzical chiar atât de antrenat, de educat. Deoarece au cumpărat mașina, Albin face școala de șoferi pentru a o putea și el conduce. Familia consideră mașina a fi un element sacru, fapt demonstrat de acțiunile pe care familia le face înainte de a urca în mașina(se curăță sau chiar își iau papucii cei buni).

Albin obișnuia să meargă și la școală, însă, după terminarea ciclului obligatoriu, a fost nevoit să renunțe pentru a avea grijă de oi. Acest detaliu ne arată faptul că și oile sunt sanctificate, ridicate la rangul de ”cel mai important lucru”.

De asemenea, familia este una foarte credincioasă. Preotul este chemat să sfințească tot: casa, stâna, mașina etc. pentru a avea noroc.

Concluzionând, putem spune că filmul este unul extrem de drastic, prezentând toate procese prin care o familie de ciobani trece pe parcursul a doi ani destul de recenți când se simt tot felul de influențe ”vestice”, cum ar fi intrarea în UE, globalizarea, industrializarea meseriilor etc.

 

 

Comments are closed.