Interviu cu o ”ONG-istă”

Posted on February 5, 2012 by

share on facebook   

Cine sunt? Hm… E o poveste în care un tânăr este întrebat:

-Cine ești tu?

– Eu sunt fiul unui rabin.

– Nu te-am întrebat cine este tatăl tău, ci cine ești tu…

 

 Și totuși, mie așa-mi vine să spun – sunt FATA POȘTAȘULUI DE LA NEREJU.(Undeva în Vrancea…)

Altminteri aș putea să spun că sunt Maria Cărbunaru, studentă în anul 2 la secția de Antropologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială. Mi-s dragi oamenii, dansul, și apreciez glumele bune, chiar dacă se referă la culoarea părului meu sau la înălțime.

 Îmi place vorba lui Victor Borge, un celebru comic danez:

Cea mai scurtă distanță dintre doi oameni este de- un râs!

Cred în binevoința gratuită, în puterea ”magiciană” a zâmbetului, în strângerea de mână cu căldură, și în mașina de cusut! Nu zic marca, dar e celebră!

 

Go free:Ce parere ai despre mediul ONG din România?

 

Maria Cărbunaru: În urmă cu câțiva ani, când eram în liceu, mi se părea că mediul ONG era așa…mai special. Nu erau mulți care să se implice, iar dacă te aflai printre ei – cert e că aveai parte de o experiență unică și interesantă. Acum simt că lucrurile s-au schimbat întrucatva. Experiența…tot unică și interesantă a rămas, doar că tot mai mulți tineri au început să intre în sectorul non-guvernamental. Însă nu pot să ofer certitudine acestei impresii, altfel mă răstignește sociologia că nu țin cont de variabile! Se poate doar să fi schimbat eu orașul, sau se poate să fi devenit între timp… student. Cu toate astea, cred că mișcarea de voluntariat a luat amploare în ultimii ani, chiar dacă vorbești numai de legăturile între ong-uri și voluntari, sau de rețeaua de organizații care s-a creat, sau chiar numai de faptul că îți e la îndemână o multitudine de platforme virtuale pe care să soliciți ajutor sau să găsești parteneri.

 

Go free:De când ai devenit interesată de voluntariat? Când a început ”relația ta amoroasă” cu voluntariatul ?

 

Maria Cărbunaru: Amoroasă? He! Ce-i drept e că fiind voluntar, arăți într-un fel a tânăr și neliniștit…

Hai să clarificăm asta – eu am sărit geamul în voluntariat, și a trebuit să dau explicații. Am trecut cu brio peste toate, dar n-am putut să răspund la una:

 ”Mă tată, și ție ce-ți iese de te tot duci la ăia acolo?”

Mă tată, îmi pare rău că a trebui să treacă atâta timp până să afli, dar : NIMIC ! Nimic bineînțeles în sensul ăla mercantil, economist, materialist etc etc. Dar hai să ne întoarcem la începuturi.

Când am ajuns eu la liceu, au fost două locuri cu care am fraternizat: biblioteca și ONG-ul. Asociația pentru Dezvoltare Durabilă ”Focul Viu” a fost acea ”camera micuță, dar de prieteni plină”, vorba lu Moțu Pitiș. Acolo am descoperit ce înseamnă să bați la o ușă, să te recomanzi, să negociezi, să lucrezi în echipă – în sensul acela trainic al cuvântului, fără iz corporatist. Am învățat ce să faci când esti pe munte și plouă, și mai ales că nu există vreme rea – doar haine nepotrivite!

Deși poate părea ciudat – și Biblioteca Județeană ”Duiliu Zamfirescu” a fost un spațiu al voluntariatului – acolo  făceam un lucru de care acum mi-e dor de-mi vine să plâng – spuneam poezii ! Ooo Doamne… de dragoste, de viață, de nedumerire, de Nichita, de Cincinat, de ploaie și de vreme bună…

Tot acolo m-am găsit și cu Fundația Cartea Călătoare ? Știi de ce e călătoare cartea acolo? Pentru că merge și acolo unde celelalte nu ajung – la cei cu deficiențe de vedere, în format audio. Am alergat un câine pe vreo două sute și ceva de pagini, într-un studio drăguț cu un microfon răutăcios care înregistra sughițul tocmai când credeam că am terminat pagina. Câinele – era…Colț Alb a lui Jack London…

 

Nu-mi place că zic de organizații sau instituții ! În spatele tuturor acestora au stat oameni !

 

Go Free:De ce te-ai implicat în această ”piață” ?

 

Maria Cărbunaru: Știi cum e – ca la tutun –  întâi de curiozitate, și apoi n-am putut să mă mai las.

Am continuat pentru că oferea ceea ce sistemul de învățământ formal nu prea poate să ofere. Experiența ! Consider, acum, cand ma uit peste umăr, si regasesc peste 5 ani de voluntariat, ca a fost una din cele mai folositoare alegeri.

În ”voluntariat” am deprins abilități – ceea ce e un lucru câtuși de puțin contabilizabil (dacă există cuvântul),am cântat cele mai grozave ”Râpe” și ”Mă dusei să trec la Olt”-uri, am dansat cel mai frumos vals în blugi, proiectați pe un perete de lumina unui calculator cu tub, am coordonat primul meu proiect, am strâns primii mei 2%, am vândut bilete la concert și am prezentat spectacole, am devenit trainer autorizat, am împărțit fluturași și m-am îndrăgostit de un cameraman de la o televiziune privată care avea motor…

 

Cam de-asta !

 

Go free: În ce proiecte ai fost implicată ?

 

Maria Cărbunaru: De când am venit în Cluj, m-am împrietenit cu Fundația Noi Orizonturi, care are două  programe grozave și ambițioase – VIAȚA și IMPACT . Am ajuns la ei din recomandarea unui prieten : ”Meri acolo că-i de tine !” M-am dus așa – la interviu fără prea multe ipoteze. Rezultatul ? Merg de mai mult de un an de zile, săptămânal, la un liceu din Cluj, unde am dezvoltat proiecte complexe cu tinerii. Pentru cei care încă se mai întreabă ce-mi iese ? – unul dintre ei m-a sunat să-mi ureze ”BAFTA !” la un examen !

 

Go Free: În ce proiecte ești implicată ?

Maria Cărbunaru: Acum sunt membru fondator al unui ONG de care, pur și simplu m-am îndrăgostit. DREAMS FOR LIFE (caci acesta este numele), este așa…lucrul de care vorbesc cel mai mult în ultima vreme. De care prietenii mei, probabil, s-au săturat, iar tata mă întreabă adesea la telefon.  Este singurul loc, care îmi este și parc, și frate, și profesor, întrucât mă relaxează, ma ascultă și mă învață.

Misiunea noastră este să îi sprijinim pe tineri să își găsească sensul autentic în viață.

Știu! sună măreț, aproape intangibil, dar acum devii dușmanul meu numărul 1, dacă îmi spui că nu se poate!

Avem un Club de tineret la Vatra Dornei și unul în Cluj la care dezvoltăm un program de educație non-formală – ProActiv. Împreună cu Bogdan Romanică, care este și președintele organizației, încercăm să dezvoltăm un model de cursuri pentru studenți care să vină în întâmpinarea nevoilor lor. A fost foarte încântător să primim un e-mail de la o fostă participantă la workshop-ul de Public Speaking, în care ne împărtășea cât de mult a ajutat-o acesta la prezentările de la facultate. E genul de e-mail care te face să pui seara liniștit capul pe pernă. Dreams for Life mai organizează și serile de filme motivaționale din cadrul proiectului Dreams for Change. A avut loc în Cluj, am fost invitați cu el în Moldova, în dulcele târg al ieșilor, și acum nădăjduim să-l continuăm în primăvară.

 

Avem gânduri mari, voluntarii se anunță oameni cu suflet și cred că o să fie un drum tare frumos pentru noi toți…

 

 

Go Free: Ce recomanzi celor ce abia au ”intrat pe piață” ?

 

Maria Cărbunaru: Dacă aș sta de vorbă acum cu un liceean, de exemplu, i-aș zice ce înseamnă păcatul.

EL s-ar strâmba și-ar zice să nu-l iau cu de-astea ”riligioase”. Dar eu nu la d`astea mă refer. E PĂCAT, MĂI, SĂ STAI  DEGEABA! Asta e păcat!

Să mergem la cântat, la teatru, la…voluntariat, la copiii mici sau la bătrâni,  la indoor sau outdoor, la ecologie sau la educație, la orice, numai să nu fim suspecți de a zice vreodată – Doamne, iartă-ma că am pierdut timpul! nu de alta, dar e…păcat…J.

 

Și dacă vom găsi că în mediul ONG e greu să lucrezi cu oamenii, să le vorbești, dar mai ales să îi înțelegi, să ne amintim că, până la urmă…Cea mai scurtă distanță dintre doi oameni este de un râs!

 

 

Din partea redacţiei, pentru cititorii care doresc să o cunoască mai bine pe Maria 🙂

Comments (3)

 

  1. Catalin says:

    Maria e un model de voluntar. Sper sa molipseasca o multime de tineri cu energia ei si cu rasul nelipsit.
    A mai uitat cateva proiecte in care s-a implicat(eu stiu cel putin doua) …
    Mult succes!

  2. Ioana says:

    Bravo Maria! Un discurs foarte bun – Ted speech like.

  3. michette says:

    Iti poti inchipui ca de aici de la Galati pot sa zic ca stiu si FOCU VIU si pe Bogdan Romanica – grozave entitati … si SPOR si INSPIRATIE va doresc . Cu drag Mihaela Stan Galati