Căderea “pufului”

Posted on January 30, 2012 by

share on facebook   

Odată cu venirea toamnei, Clujul găzduieşte anual mii de studenţi care-l însufleţesc şi-i conferă notorietate, fiind un renumit şi apreciat centru universitar. Majoritatea studenţilor care vin în Cluj aduc odată cu ei, pe lângă bagajele uriaşe, gânduri şi vise măreţe, dintre care doar o parte devin realitate.

În grămada de râsete vesele, chipuri fericite şi entuziaste de necunoscutul care îi aşteaptă, ies precum ghioceii la început de primăvară, bobocii, cu feţele lor timide, privind nevinovaţi la toată mişcarea din jurul lor, neștiind că în aceşti ani de facultate vor trăi, poate, cea mai frumoasă perioadă din viaţa lor. Viața de student presupune independență, distracții, dar și multă responsabilitate, fiind o perioadă de trecere de la “puiul mamei” la om pe cont propriu. Este o perioadă în care ei se maturizează, cel puțin o parte din ei, o perioadă în care realizează că își doresc mai mult de la viață, iar traiul în cămin îi ambiționează să-și dorească o stare materială mai bună.
Mai mult decât atât, trecerea de la liceu la facultate este una destul de dură, având în vedere volumul de informaţie care trebuie acumulat mult mai repede, nemaifiind profesorii și părinții care „să tragă” de ei, pentru a-i determina să învețe, astfel trecând printr-un proces de responsabilizare.
Pentru a-i cunoaşte mai bine şi pentru a afla care sunt planurile noii generaţii de studenţi, am mers să vedem care este viaţa lor, cum reuşesc să facă faţă noului mediu şi nu în ultimul rând, care sunt planurile lor de viitor.
Dor de “ducă”
Stând de vorbă cu bobocii am aflat că una dintre categoriile de studenţi este reprezentată de cei care se acomodează mai greu cu noul mediu în care trebuie să relaţioneze. Aglomeraţia; frica de necunoscut; imensitatea oraşului, dar şi trecerea de la mâncarea caldă care îi aştepta acasă la foamea aferentă, îmblânzită de “sfânta zacuscă”; faptul ca au fost “rupţi” de lângă “sânul” părinţilor, dorind să urmeze o facultate, sunt chestiuni destul de dificile şi necesită o oarecare perioadă de acomodare. Cu o vizibilă dezamăgire în priviri, Mădălina, studentă la medicină veterinară, îmi spune: “ Îmi este foarte greu sa mă acomodez cu noul oraș, cu facultatea, eu studiind filologia în liceu, iar aglomerația care mă înconjoară mă face câteodată să cred că poate ar fi mai bine să renunț la tot și să mă întorc acasă. Apoi mai este și dorul de părinți care îmi îngreunează și mai mult situația”.
După câteva săptămâni am aflat ca Mădălina s-a întors în localitatea sa natală, având în plan să urmeze o școală de asistenți medicali.
În schimb, atenția mea a fost captată de către un boboc, student la arhitectură, care, deși era speriat de noul stil de viață, de volumul de informație care-i inundă cerebelul, de faptul că nu reușește să doarmă decât 4 ore pe zi din cauza colegilor cheflii, avea un soi de optimism care-l determină să-și dorească să continue această facultate, visându-se mare arhitect și sperând că peste câțiva ani să ne proiecteze clădirile viitorului.
„Îmi place atât de mult această perioadă încât m-aș duce acasă doar să-mi primesc banii”
De cealaltă parte se află bobocii puși pe distracții, care se încadrează în tipologia studenților sociabili, care își fac ușor prieteni, devenind populari în grupul pe care-l frecventează sau chiar în cadrul facultății pe care o studiază. Preocupările principale ale acestora sunt ieşirile în club, ieşirile la cabană şi nu în ultimul rând, chefurile din cămine, care întotdeauna se sfârşesc cu mahmureala de a doua zi.
Împinsă de curiozitatea de a afla ce gândește noua generație, am mers la Facultatea de Drept, unde l-am întâlnit pe Andrei, care îmi spune : „ Abia am așteptat să scap de sub controlul părinților, studenția îmi oferă atâta libertate și distracție încât mi-aș dori să fiu mereu la facultate, îmi place atât de mult această perioadă, încât m-aș duce acasă doar ca să-mi primesc banii”. Sinceritatea lui a fost pe cât de şocantă, pe atât de reală şi oricât am dori să nu credem, sunt şi astfel de studenţi pentru care urmarea unei facultaţi este doar o modalitate de a cheltui banii părinţilor.
Ușor dezamăgită de răspunsul primit, privesc nedumerită în gol, însă atenția mea este captată de un biet student, care purta o pereche de pantaloni de trening verzi și uzați, iar în partea de sus o bluză pricăjită. Cu o profundă tristețe, Ionică îmi spune ca este un copil orfan, abuzat de mic, care nu a cunoscut niciodată căldura unui cămin, iar această facultate este singura lui oportunitate să izbândească în viață. L-am întrebat de ce a ales acest profil, iar el mi-a răspuns că viața lui a fost una grea, în care nimeni nu a luptat pentru el, pentru drepturile sale și dorește ca absolvind această facultate să lupte pentru drepturile copilului, pentru ca altor copii să nu le fie furată copilăria, așa cum i-a fost lui furată.
Privind în antiteză cele două cazuri, realizez că mulți nu știu să beneficieze de liniștea și oportunitățile primite de la viață și preferă să le risipescă în zadar, că doar o dată în viață suntem studenți!
Revenind la studenție, ea nu este o perioadă ușoară, fiind privită ca o perioadă de maturizare, în care studenţii au posibilitatea să înveţe lucruri de care se vor folosi pe viitor, să lege prietenii pe viaţă, căci omul la nevoie se cunoaşte şi nu în ultimul rând…să devină oameni în adevăratul sens al cuvântului.

 

Maria COSMA

Comments are closed.