De ce nu cred în viitorul studenţilor senatori…

Posted on January 27, 2012 by Emilian Dranca

A fi sau a nu fi… senator? Asta este întrebarea ce framântă o mână de studenţi zilele astea.

Sub eticheta ‘’poporului suveran’’ în contextual actual, ‘’studenţimea suverană’’, mai mulţi studenti dornici de afirmare şi-
au prezentat candidaturile pentru posul de… student senator; fiecare în funcţie de colegiul electoral din care face parte. Pardon, din facultatea din care face parte (din când în când sau cum să-i spunem… cu frecventare redusă a cursurilor!).

‘’Care este rostul studentului senator?’’ întreb mai ieri pe un candidat. ‘’Reprezentarea studenţilor’’ mi se răspunde. Însă, care reprezentare, întreb de această dată în sinea mea şi, mai ales reprezentare unde? Evident, de această dată ar veni orice actual candidat, viitor ales sau viitoare victimă a alegerilor, şi-mi va spune, ‘’păi, reprezentarea studenţilor în consilii profesorale, reprezentarea voinţei lor în… la… etc. etc.’’

Îmi aduc aminte că sistemul universitar din România încearcă să-l copieze pe cel din occident (dacă nu prea reuşeşte asta este altceva) şi, cum am trecut şi prin alte universităţi pe de o parte în Franţa şi pe de alta din Austria rememorez modul de reprezentativitate al studenţilor din cele două state cu o lungă tradiţie academică şi universitară. Este drept, şi acolo studenţii îşi aleg un fel de reprezentanţi numiţi ‘’preşedinţi’’. Însă, acest preşedinte candidează pentru mai multe facultăţi, iar odată ales face parte dintr-o organizaţie/asociaţie a preşedinţilor studenţilor. Aceast organism studenţesc este foarte eficient şi dinamic în ceea ce priveşte interesele studenţilor. Nu în ultimul rând fiecare facultate are propria asociaţie de studenţi sau chiar mai multe, ceea ce în Cluj la multe facultăţi lipseşte cu desăvârşire. Asociaţiile funcţionează nu numai pentru reprezentarea studenţilor în cosiliile profesorale cât şi pentru reprezentarea intereselor studenţeşti în cadrul comunităţii locale.

Cine dintre candidaţii la locul de senator din aceste zile s-a gândit la aşa ceva? Cine îmi poate spune? Mai mult, tot fiind în campanie electorală citesc la X sau Y diferite promisiuni. Cu alte cuvinte nici nu stăpânim bine noţiunea de ‘’resursă’’ fie ea umană sau financiară şi promitem marea cu sarea! Văd într-un asemenea ‘’manifest electoral’’ promisiuni pe care biata universitate clujeană Babeş-Bolyai nu le-ar putea onora nu numai anul asta, dar nici anul viitor. De ce? Simplu, amintiţi-vă de acele promisiuni ale politicienilor din campaniile electorale precum : ‘’micşorăm taxele cu…’’ sau ‘’mărim salariile bugetarilor cu 50%’’, etc.

Ce a urmat, dragi concetăţeni, camarazi pe baricadele studenţiei, actuali candidaţi, viitori senatori? Exact cotrariul. Evident, va veni studentul senator la mine şi-mi va spune ‘’dar noi suntem primii care se fac auziţi de profesori din rândurile studenţilor.’’ Da, bine, voi sunteţi primii care vă faceţi auziţi, dar ultimii băgaţi în seamă, luaţi în serios!

Mirajul postului de student senator este unul dintre neajunsurile/defectele sistemului universitar românesc. Sau, îmi puteţi explica cum poate un singur om să reprezinte interesele unei generaţii de studenţi, când ea este atât de eterogenă. Or, voi care sunteţi adepţi ai democraţiei actuale, forma asta de reprezentare nu este în esenţa sa un abuz, o metodă absolutistă, un sistem specific regimurilor politice defuncte? Cum poate un singur om să reprezinte alte sute, inclusiv pe cei care nu l-au ales ? Iar pe deasupra, toate astea în lipsa unei asociaţii studenţeşti, singura, unica, care ar reuni ideile şi energiile studenţilor spre o adevarată reprezentare a dorinţelor şi problemelor lor atât în univeristate cât şi în societate.

Însă, cel mai şocant lucru şi totodată cel ce dă dovadă de lipsa unui minim bun simţ este cel care, doctorand fiind candidează pentru postul de student senator. Îmi poate spune domnul doctorant ce cursuri şi seminarii mai frecventează domnia sa? Şi nu în ultimul rând, cât respect are pentur contracandidaţii săi aflaţi înca la licenţă sau la master? Cei care de fapt şi de drept sunt singurii care merită să obţină acel loc de student senator!

De ce situaţia reprezentării studenţeşti este atât de dezastruasă? Deoarece aceşti stimabili colegi ai nostri, după ce au terminat o licenţă, un master, au mai stat un an, doi pe postul de student senator. NU au făcut nimic pentru facultate, nimic pentru colegii lor, adică pentru noi, noi studenţii de azi şi de mâine. Acest politicianism amatoricist cu care se îndeletnicesc aceşti falşi reprezentanţi a determinat şi apariţia exemplară a celebrului ‘’Banc UBB : studenţii au drepturi… ‘’ Acum, tot ei au nesimţirea să se prezinte a doua, a treia, a patra oară şi tot aşa până când vor prinde rădăcini definitive în universitate! La urma urmei, prost nu este cel care cere, ci cel care dă…

Aşadar, dragi colegi, mergeţi la vot, alegeţi, fie şi pe principiul de a alege răul cel mai mic, dar alegeţi-l într-adevăr pe  cel mai mic. Gandiţi-vă la datoria voastră de a delega pe cel ce poate reprezenta interesele colectivităţii, nu interesele sale personale, doar, şi asta poate fi o miză pentru cei ce candidează acum. Nu uitaţi stimati colegi că forma cea mai eficientă de reprezentare este o asociaţie a studenţilor, deci un colectiv, o elită, nu un singru student, fie el şi student senator. Dar despre asociaţie, vă voi scrie cu altă ocazie…

[Acest articol este o opinie personală şi nu reprezită neapărat punctul de vedere al redacţiei Go Free. Dacă generează nelămuriri sau nemulţumiri vă rugăm să i le adresaţi autorului şi să nu aduceţi injurii la adresa redacţiei. Mulţumim! ]