Urmaşii lui Johnny Răducanu
Posted on December 16, 2011 by Emilian Dranca

Miercuri, 14 decembrie, la Muzeul Etnografic din Cluj Napoca s-a desfăşurat un mic festival de pian dedicat memoriei lui Johnny Raducanu.
În sala mare a Muzeului Etnografic, celebra sală în care a avut loc procesul memorandiştilor în 1894, acum la sfârşit de an 2011, Liceul de muzică Sigismud Toduta a organizat un mic eveniment dedicate memoriei unuia dintre foştii săi elevi: Johnny Răducanu. Am spus mic, deoarece a ţinut doar două ore, însă în realitate a fost fatanstic deoarece interpreţii, aproape 40 la număr, au fost în marea lor majoritate elevi şi eleve ale liceului. Astfel, începând cu ora 18.30 o pianistă aflată doar în clasa a II- a, a atacat vârtos clapele albe ale pianului negru în faţa unui public numeros şi concentrat. Ea a fost urmată de alte colege precum şi de unele dintre profesoarele sale. Artiştii au interpretat diferite partituri ce au aparţinut repertoriului fostului licean clujean, acelaşi, Johnny. Înainte de pauză de la 19.30 , în faţa publicului s-a prezentat un elev de clasa a patra, care, în ciuda vârstei fragede a uimit întreg auditoriul. La început mâinile sale au mângâiat fin clapele pianului, după parcă începuse să se certe cu fiecare, pe rând, şi să le atace din ce în ce mai nervos pentru ca, în cele din urmă, să se dezlănţuie o adevărată furtună. Pianul parcă ar fi fost vrăjit şi ar fi început să cânte de unul singur sau parcă însuşi Johnny ş-ar fi aflat pentru câteva clipe acolo. A fost fascinant. La fine, un ropt de aplauze inegalat de nici o altă reprezentaţie muzicală. Am privit în jur, eram înconjurat de profesori de muzică şi de părinţi, la rândul lor profesori de diferite materii la liceele din Cluj, toţi au urmărit cu atenţie cum silueta ‘’micul’’ muzician se retrăgea din faţa instrumentului său. Personal, aş fi preferat să-l mai ascult, cel puţin încă odată, însă sunt convins că voi avea ocazia anii viitori să-l ascult şi în alte situaţii desfăşurându-şi pasiunea cu măiestrie şi talent pe scene mult mai mari interpretând arii mult mai complexe.
În cea de a doua parte a seratei muzicale am ascultat entuziasmat alte partituri ale lui Johnny, intitulate simplu – teme. Aceste teme sunt azi lecţii pentru ‘’micii’’ artişti clujeni. Probabil, că dacă Răducanu s-ar fi aflat în sala ascultundu-i pe copii ar fi avut o nouă dilemă : şi-a găsit măiestrul discipolul său discipolii ? oricare dintre cele două variante ar fi cea corectă, munca începută de el va fi dusă mai departe de aceşti copii – azi – adevăraţii muzicieni ai României – în zorii zilelor ce vor să vină, ei, urmaşii lui Johnny Răducanu.
Emilian Dranca
Comments (1)
Iti multumim Emilian pentru cuvintele minunate pe care le-ai scris despre micii muzicieni! Pentru Bianca si pentru colegii ei a fost o placere si in acelasi timp o onoare sa fii acolo sa-i asculti cu micile lor stangacii si emotii inerente vietii de artist cum ne place noua sa-i numim!