Francezilor le pasă…de România?
Posted on December 12, 2011 by Emilian Dranca

La Roumanie de la Triplice a l`Entente 1914-1919, Jean-Noël Grandhomme
În anul 2010 în Franţa a apărut o nouă carte scrisă de un francez asupra unui subiect ce aparţine atât istoriei românilor cât şi istoriei primului Război Mondial.
Au trecut doi ani de când un francez nu a mai scris o lucrare despre istoria românilor, însă cu toate acestea La Roumanie de la Triplice a l`Etente 1914-1919 este o dovadă în plus a interesului pe care mediul universitar francez îl acordă istoriei estului Europei. Autorul, Jean-Noël Grandhomme este profesor de istorie contemporană la Facultatea de Ştiinţe Istorice a Universităţii din Strasbourg şi membru al comitetului ştiinţific al Memorialului de la Verdun. În anul 1998 şi-a susţinut teza de doctorat la Univeristatea Paris Sorbonne IV cu lucrarea Le General Berthelot et l`action de la France en Roumanie et en Roussie méridionale ( 1916-1918), publicata un an mai târziu la Vincennes, editura Service historique de l`armee de terre. Trebuie amintit faptul că pentru a putea realizată o documentare cât mai exactă a lucrării, J.N. Grandhomme a început să studieze limba română şi a venit în România de mai multe ori pentru a se documenta în arhivele militare pe care i-le-a pus la dispoziţie Ministerul Apărării. Eforturile sale au fost răsplătite şi prin Premiul Nicolae Iorga oferit de Academia Română în 2001. Pe parcursul ultimilor zece ani, profesorul din Strasbourg a scris mai multe articole despre istoria contemporană a românilor şi în special relaţiile franco-romane. Putem menţiona doar câteva titluri din această lungă serie de articole (numai 23 sunt citate în bibliografia lucrării de faţă !), publicate în mai multe reviste internaţionale : Les relations militaires entre la France et la Roumanie (1857-1916) în Revue Internaţionale d`histoire militaire, 2003, Le Parti national roumain de Transylvanie (1881-1918) în Etudes danubiennes, 2004, Les Alsaciens-Lorains dans la campagne de Roumanie (1916-1919) în Les Cahiers lorraines, mars 2001. De asemnea, el a editat şi o serie de cărţi dintre care ultima este La Roumanie de la Triplice a l`Entente 1914-1919, apărută la editura Soteca în colecţia Les Nations dans la Grande Guerre, coordonată de Frédéric Guelton. În această colecţie, Guelton, care a scris şi prefaţa acestei cărţi, şi-a propus să editeze istoria fiecărei naţiuni ce a participat la Primul Război Mondial, evident graţie ajutorului unor specialişti în domeniu. Până în prezent a mai apărut o lucrare despre Serbia, iar în 2011 va mai apare una despre Belgia.
În ‘’Romania de la Puterile Centrale la Antantă 1914-1919’’, J.N. Grandhomme prezintă publicului francez nu numai evoluţia statului român pe parcursul primei conflagraţii mondiale şi realizarea marii uniri cât şi toate demersurile diplomatice care au determinat la un anumit moment dat că România să fie aliata Imperiului German şi după, datorită noilor circumstanţe create, să situeze în tabăra adversă acestuia. Astfel în cadrul a şapte capitole, pe parcursul a 270 de pagini, publicul francez şi nu numai, se poate familiariza cu situaţia României în primul Război Mondial. Utilizând limba franceză, germană şi romană în cercetările întreprinse, J.N. Grandhomme reuşeşte să păstreze o echidistanţă remarcabilă de la început până la sfarisit. Deşi titlurile alese pentru capitole sunt foarte atrăgătoare, spre exemplu capitolul III, La Roumanie battue en trois mois (septembre-decembre 1916), autorul prezintă atât importanţa reală a contribuţiei României la război cât şi ajutorul oferit de Franţa prin misiunea Generalului Berthelot. Paradoxurile evoluţiei societăţii române în aceşti ani, sunt transpuse nu numai prin titlurile capitolelor, La Roumanie se relève et retombe (juillet 1917 – mars 1918) cât şi prin prezentarea subiectelor. Lectura este usuoara şi accesibilă chiar şi unui public nefamiliarizat cu istoria românilor şi în general cu contrastele şi cu toate paradoxurile istoriei Europei de sud-est.
Autorul prezintă prin cartea sa situaţia României în acel moment ca fiind ‘’emancipata de sub tutela otomană de mai puţin de patruzeci de ani când începe la Grande Guerre, […] un stat tânăr cu dimensiuni modeste, bogat în grâu şi petrol dar puţin industrializat şi cu o inegalitate socială remarcabilă. […] în 1917 trupele române aduc singurele victorii ale Antantei în acest année trouble […] cu toate acestea România este nevoită să trăiască pentru câteva luni sub ocupaţie germană.’’
Cartea scrisă de J.N. Grandhomme poate constitui un reper pentru orice viitor cercetător în domeniul istoriei pentru perioada primului război mondial, atât pentru conflictele militare cât şi pentru relaţiile internaţionale. Evident, chiar şi această carte poate fi considerată un început a unei viitoare lucrări de dimensiuni mult mai ample şi care să utilizeze o istoriografie şi mai diversificată şi bogată. În prezenţa multiplelor probleme istoriografice pe care le implică această perioadă şi a tuturor lucrările apărute în secolul ce urmează să se împlinească de atunci ( 1918-2018) profesorul din Strasbourg reuşeşte să răspundă în lucrarea sa la o altă întrebare ce prezintă multiple paradoxuri. Cum a reuşit România să câştige la toate mesele, toate obiectivele pe care şi le-a propus ? (Comment la Roumanie a-t-elle fini par gagner sur tous les tableaux ? p. 13)
Răspunsul/răspunsurile, după parcurgerea lucrării La Roumanie de la Triplice a l`Entente 1914-1919.