Etică şi reprezentare în UBB (însemnări de la dezdaterea publică)

Posted on December 8, 2011 by

share on facebook   

Aseară am participat la dezbaterea publică anunţată de Organizaţia Studenţilor din Universitatea Babeş-Bolyai (OSUBB). La 18 fără 15 minute am ieşit de la un curs, m-am urcat într-un taxi şi am ajuns la timp în faţa Sediului Central UBB. Un grup de studenţi era deja adunat în faţa Universităţii. M-am infiltrat în mulţime şi ascultam discuţiile – câţiva dintre cei prezenţi erau puţin nedumeriţi: OSUBB-ului i s-a transmis în aceeaşi zi că nu mai poate să susţină dezbaterea în sala solicitată, iar acum părea că se rezolvă ultimele detalii administrative.  Problema sălii s-a rezolvat şi am urcat cu toţii în amfiteatru. În următoarele 10 minute sala aduna aproximatic 130 de studenţi.

În faţă, membrii din conducerea OSUBB pregăteau proiectarea documentelor ce urmau să fie luate în discuţie. În prima jumătate a sălii s-au aşezat, în principiu, studenţi din UBB interesaţi de discuţie, fără funcţii de reprezentare. Pe rândurile din fundul sălii, s-au aşezat, compact, reprezentanţi ai studenţilor, cei mai mulţi dintre ei fiind studenţi senatori. Am remarcat în grup prezenţa Dlui Paul Chiş, un reprezentant mai vechi al studenţilor, cât şi prezenţa subprefectului pe linia română. Mă aşteptam ca prefectul studenţilor din UBB, Andrei Ciubuc, să fie prezent la prima dezbatere publică la care au fost invitaţi toţi studenţii din UBB. Nu a apărut, probabil a considerat că nu e nevoie să se „coboare” din vârful piramidei de reprezentare, la nivelul nostru, acela al masei studenţilor din UBB. Cred că pot să îl înţeleg, probabil după 7 ani de „reprezentare” a studenţilor din UBB nu-ţi mai arde de consultări publice, de şedinţe, de reprezentare…de studenţi…

Dani a luat cuvântul din partea OSUBB şi a făcut introducerile. Toată lumea din sală a fost invitată să ia cuvântul şi să-şi expună părerile (în limita a 4-5 minute) pe următoarele subiecte, ce urmau a fi dezbătute în parte:

  1. Examenul de licenţă
  2. Drepturile care trebuie incluse în Statutul Studentului din UBB (cele mai importante drepturi pe care OSUBB să le susţină în şedinţa de Senat de joi 8 decembrie 2011)
  3. Reprezentarea Studenţilor din UBB.

A fost specificat de mai multe ori că va trebui să ajungem la un consens cu privire la punctele de mai sus. Propunerile sălii vor fi susţinute de OSUBB în şedinţa de Senat din ziua următoare (joi, 8 decembrie).

La început a fost straniu… sunt studentă în UBB de câţiva ani buni, însă pentru prima dată am avut impresia că ceea ce spun eu şi ceilalţi studenţi „de rând”conteză în acel moment. Pentru prima dată în ultimii ani de studenţie pot spune că mi-am exercitat public dreptul la opinie şi la cuvânt pe chestiunile ce se votează în Consiliul Studenţilor din UBB. De foarte multe ori am înghiţit în sec, cunoscând  îndeaproape şi experimentând modul în care se iau deciziile în Consiliul Studenţilor. Când „strigam” după consultarea studenţilor vocea mea şi a celorlalţi din jur nu avea ecou.  Modalitatea de luare a deciziilor a fost, în anii pe care i-am petrecut aproape de sistemul de reprezentare, un subiect tabu. Multă lume cunoaşte, puţină lume vorbeşte public despre asta…şi mai puţină lume credea că se mai poate schimba ceva în modul de luare a deciziilor ce-i privesc direct pe studenţii din UBB. Am ajuns să îmi exprim dezacordul faţă de lipsa de transparenţă decizională a Consiliului Studenţilor şi lipsa de consultare a studenţilor în lucrările de la cursurile de etică, pe care îndrăzneam uneori să le trimit anumitor profesori. Am făcut acest lucru şi în 2010, când au avut loc alegerile pentru funcţiile din Consiliu…un alt subiect tabu…

Dani a dat cuvântul sălii… A fost un scurt moment de linişte…Ce faci cu noua libertate de exprimare după atâta timp în care părerea ta nu a fost cerută?… Paul Chis, un student reprezentant ajuns deja la vârsta de 33 de ani a luat cuvântul pe subiectul examenului de licenţă. Nu înţelegeam exact ce doreşte să ne transmită întrucât argumentarea nu este punctului său forte. Ceea ce am reuşit, în final, să înţeleg, a fost faptul că ei au decis să rămână la autonomia facultăţilor modalitatea în care se va desfăşura a doua probă din examenul de licenţă (conform unui ordin dat de ministru, universităţile trebuie să introducă două probe la licenţă (susţinerea orală a lucrării şi una ce constă în evaluarea cunoştinţelor de specialitate – OSUBB ne-a invitat să decidem sub ce formă să fie organizată acea evaluare a cunoştinţelor). Părerea mea a fost că senatorii au pasat pur şi simplu responsabilitatea în „curtea” facultăţilor. Nu am identificat nişte argumente solide, deşi grupul din spate devenea agitat de fiecare dată când se prezentau noi opinii, diferite de propunerea lor. Regula era dezbatere, nu dialog. A fost greu să ne ţinem de această regulă. Moderatorul, Dani, a încercat cât a putut să ne ţină pe linia dezbaterii.

Propunerile pe margine examenului de licenţă au fost multe – opţiunea generală a fost pentru o probă simplă, formală, alţii au pledat pentru calitate (au fost aduse în discuţie problemele actuale – comerţul cu licenţe, slaba recunoaştere a diplmelor noastre pe piaţa forţei de muncă, etc). Concluzia finală a fost: „o probă simplă, dar nu superficială”. Mi-am notat o părere din sală. Un student din faţă dorea ca acea probă să pună studentul să gândească. A continuat: „Vreau să văd lucrări de licenţă făcute de un om care e capabil să gândească, să argumenteze, nu oameni care lucrează în Kaufland”. Un fost preşedinte de organizaţie studenţească din fundul sălii are o intervenţie care nu-şi găseşte adepţi: ar fi trebuit, spune el, să reacţionăm înainte de ordinul de ministru, iar acum să încercăm să ne obişnuim cu situaţia actuală. Deşi discuţia era demult în toi, probabil tânărul nu a înţeles că noi nu dezbăteam dacă dăm a doua probă (asta deja era clar că nu putem schimba), ci încercam să decidem sub ce formă am dori să fie dată cea de-a doua probă a examenului de licenţă.

Discuţia sare la problematica „transperenţă în notare”, din sală există plângeri că metodologiile de examinare se schimbă anual sau o dată cu miniştrii educaţiei. Cineva din sală îşi exprimă dezamăgirea: „Fiecare generaţie e cobai!”.

OSUBB intervine şi expune soluţia identificată de organizaţie. E nevoie de o viziune pe termen lung. Propune crearea unei metodologii cadru, care nu implică uniformitate (puţin înainte o studentă susţinea faptul că profilele vocaţionale trebuie tratate diferit).

Dezbaterea se lansează din nou cu intevenţiile studenţilor senatori.

George, un student din public, ia cuvântul: „Nu ne cunoaştem reprezentanţii. Reprezentanţii nu ne pun problema în faţă. E nevoie de o consultare largă a studenţilor”. Soluţiile trebuie să vină de jos, de la studenţi, în sus, către reprezentanţi.

Sala a concluzionat: un sistem semiobscur, în care fiecare face ce vrea, nu e de dorit. Trebuie să existe nişte criterii care să ne ghideze, cuprinse într-o metodologie cadru. “Nu se poate să fie totul ca la piaţă”, a fost o reacţie din public. S-a propus să ne uităm şi la alte universităţi – dacă ele au găsit soluţia, şi noi o putem face (în sală a fost prezent şi un reprezentant de la Universitatea Bucureşti, care a luat cuvântul la un moment dat). Am căzut de acord că trebuie să existe echitate între facultăţi (de exemplu, să nu existe la o facultate examene din 7 materii/cărţi şi la altă facultate din jumătate de carte).

Concret, s-a mers pe următoarea idee: examenul scris, acea evauare a cunoştinţelor de specialitate, să aibă la bază doar lucrarea de licenţă.

În timpul dezbaterii unii studenţi (unii studenţi reprezentanţi au ales să părăsească sala). Spre finalul dezbaterilor am numărat undeva în jur de 80 de oameni. Unul dintre grupurile „dezertoare” a ieşit aplaudat de mulţime. În „aer” am lansat „sloganul” – „aşa suntem reprezentaţi”.

Urmează nişte intervenţii ale studenţilor senatori, cu exemple de bune practici din curtea lor, cum că ei au făcut consultări, toate situaţia fiind prezentată roz la fiecare facultate în parte. Am uitat să menţionez  faptul că studenţii senatori s-au simţit atacaţi de foarte multe ori, deşi nu era cazul, şi cereau cuvântul aproape după fiecare opinie exprimată de public. Intervenţiile lor nu mai lăsau loc intervenţiilor studenţilor. Vă reamintesc, cum le-a fost şi lor reamintit de mai multe ori, că scopul întâlnirii era să ascultăm părerile studenţilor „fără funcţii”, din UBB.

Alex Vis, reprezentant de la FSEGA, spune că ei au găsit soluţia la facultatea lor. Anume, s-a discutat în Consiliul Profesional ca studenţii care vor susţine examen scris la licenţă sănu mai susţină examen de admitere la masterat. Din public a venit reprede întrebarea: ce se întâmplă cu studenţii care au terminat alte facultăţi, dar doresc să urmeze masteratul la FSEGA. Alex probabil nu se aştepta ca studenţii din sală să îi pună această întrebare…a venit cu un răspuns puţin evaziv: aceştia să fie admişi doar la taxă. Ioana, o studentă care a terminat Comunicare şi acum este masterandă, la buget şi bursieră la FSEGA îi clatină  argumentarea.

Final de poveste, sala e de acord că e nevoie de o metodologie cadru.

Se trece la subiectul doi al dezbaterii: Statutul Studentului din UBB. Noua lege a educaţiei prevede ca alegerile în Consiliu şi în Senat să fie libere şi cu vot secret.

Dani explică pentru sală sistemul piramidal de reprezentare care este în prezent în UBB:  studenţii îşi aleg un şef de an, dintre şefii de an se aleg reprezentanţii în catedră şi în consiliile facultăţilor, dintre studenţii din consiliile facultăţilor sunt aleşi un student cancelar şi un student senator, iar pentru funcţia din vârful piramidei – cea de prefect al studenţilor – pot candida şi vota, în prezent, doar studenţii senatori.

Întrebarea care se lansează în sală de către OSUBB: Cine să aibă dreptul de a vota şi de a candida la următoarele alegeri ce vor fi organizate la începutul anului viitor?

Aici, sala s-a împărţit vizibil în 2: pe de o parte studenţii care doreau ca orice student care demonstrează că este capabil să poată candida pentru orice funcţie din piramida reprezentării pecare am expus-o mai sus. De asemenea, aceştia au susţinut prin diferite intervenţii că studenţii sunt îndreptăţiţi să voteze pentru funcţiile de reprezentare, şi că mandatele studenţilor reprezentanţi trebuie să fie limitate (una dintre propunerile Consiliului era ca mandatele să fie nelimitate).  De cealaltă parte, studenţii senatori au început să se victimizeze – că au nevoie de timp ca să îşi ducă la capăt strategiipe termen lung, că ei oricumnu au niciun beneficiu de pe urma faptului că sunt studenţi reprezentanţi (au uitat brusc că datorită funcţiei pe care o au locuiesc majoritatea în cele mai bune cămine alte UBB –A-uri şi că plătesc o sumă modică pentru regia de cămin), etc. Mulţi dintre ei nu au înţeles că noi nu discutam acolo situaţia lor actuală, ci încercam să proiectăm o situaţie de viitor, imbunătăţită faţă de ceea ce avem acum.

Un student a luat cuvântul: vrem să ne cunoaştem candidaţii şi să avem un control asupra lui. Dacă liderul este competent, va fi reales. S-a propus ca o dată pe semestru cel puţin, studenţii reprezentanţi să cheme studenţii care l-au ales la discuţii/ studenţii să îi adreseze interpelări.

Spre final, s-a concluzionat ca mandatele să fie limitate, cu posibilitatea de a recandida (o singură dată) în cazul mandatelor de 2 ani, şi o singură candidatură pentru mandatul de 4 ani (aici s-a propus ca mandatul să fie rupt în două şi să se introducă „confirmarea în funcţie”). Cât despre candidaturi, să poată candida orice student capabil, dar s-a specificat că nu ar fi ok ca aceştia şă implice sume de bani în campaniile electorale – e nevoie de o metodologie şi pentru alegeri.

 

S-a trecut la o altă problematică: calitatea studenţilor doctoranzi din UBB şi implicare lor în viitoarele alegeri ale studenţilor reprezentanţi.

În Legea Educaţiei este specificat faptul că doctoranzii au un statut special, de angajaţi ai universităţii. Un student senator susţine că anul acesta studenţii doctoranzi din UBB nu au fost incadraţi ca asistenţi universitari, şi că ei pot, astfel, să facă reprezentare studenţească.

OSUBB lansează întrebarea: studenţii doctoranzi pot să candideze pentru orice funcţie de reprezentare (senator, prefect), sau doar pentru locul care revine studenţilor doctoranzi? (de reţinut faptul că şi aceştia vor avea un loc de senator sau două pentru reprezentarea studenţilor doctoranzi). Pot ei să reprezinte în Senat studenţii de la nivel licenţă/masterat? (de reţinut faptul că în prezent oparte dintre senatori, inclusiv prefectul studenţilor este doctorand).

Răspunsul vine repede direct din public: „Nu sunt de acord ca un asistent care îmi predă la curs să ma reprezinte!”

Sala cade de acord ca pe locurile senatorilor să poată candida doar studenţii la nivel de licenţă şi masterat. Doctoranzii să candideze doar locul (1 sau 2) care le revine.

Următorul subiect a avut timp scurt de dezbatere – apartenenţa politică a studenţilor reprezentanţi – toată lumea a fost de acord cu  următoarele:  candidaţii la funcţiile de reprezentare să nu deţină funcţii de conducere într-un partid politic.

S-a dezbătut punctul referitor la organizaţiile care reprezintă studenţii. Cele de la nivel de facultate vor avea delegat în Consiliile facultăţilor.  Se propune, în urma dezbaterilor, ca organizaţiile de reprezentare (nu orice club) constituite de la nivel de universitate, să aibă dreptul de a trimite un  observator în Senat (fără drept de vot) – altfel spus, să trimită un membru cu statut de invitat la şedinţele de Senat, pentru a putea informa studenţiicu privire la ceea ce se discută/decide acolo (vezi iniţiativa OSUBB de a dezbate public viitoarele decizii).

Evaluarea profesorilor este un drept alstudentului. După dezbateri, se ajunge la consensul obligativităţii afişării rezultatelor evaluării profesorilor de către studenţi – altfel spus, rezultatele evaluărilor să fie publice.

Subiectul voluntariatului nu a avut mână bună. Deşi s-a propus ca voluntariatul să fie recunoscut ca şi credite suplimentare în facultate (pe lângă cele 30 obligatorii), această propunere nu şi-a găsit suficienţi adepţi, urmând, probabil, să fie organizată o dezbatere doar pe acest subiect, fiind nevoie de o metodologie riguroasă (concluzia sălii).

S-a mai discutat şi acceptat ca: informaţiile de interes general şi deciziile de interes general să fie afişate public (pe site,aviziere). În cazul în care nu sunt afişate, sunt declarate nule. De asemenea, schimbarea modului de evaluare la un curs, să nu se poată face decât cu acordul studenţilor.

Am întâlnit acolo tineri cu idei bune, studenţi cu capul pe umeri şi cu o filosofie de viaţă apropiată de a mea. Tineri care sunt capabili să gândească corect (chiar dacă informaţiile au ajuns la ei ciuntate). Şi din păcate, nu mă refer aici şi la studenţii din Consiliul Studenţilor, care, poate cu una-două excepţii, au rămas pentru mine în amintirile semiobscure ale studenţiei mele.

 

Comments (2)

 

  1. Petrut Doina says:

    Citesc acest articol care ilustreaza ceea ce s-a intamplat ieri la dezbaterea organizata de O.S.U.B.B. Este ora 19,45 . Daca il cieam mai devreme ma puteam bucura si savura reusita unei adevarate intalniri , in care toti studentii participanti si-au putut exprima opinii,puncte de vedere ,in mod democratic. Acum ,insa, sunt extrem de dezamagita. Daca mai devreme credeam ca se mai poate schimba ceva , la ora aceasta am aflat deznodamantul sedintei din Senatul U.B.B.Jocurile au fost facute de CEI care stiu sa faca asta de ani de zile.Au aratat inca odata,daca mai era nevoie…,ca, EI ,detin PUTEREA si “cartile” se joaca dupa bunul lor plac. U.B.B. e parca o PROPRIETATE care este administrata de UN VECHIL.
    Cei care indraznesc sa aiba initiative sunt eliminati si considerati ca ar avea culoare politica. Oare, asa gandesc ei de obicei sau doar atunci cand se simt incoltiti ?
    Ar trebui, ca acest lucru sa fie cunoscut de toti studentii din UBB ,dar si de cei care ar dori sa urmeze facultati din UBB, in viitor. Sa se stie ca, in prezent , nu exista etica in reprezentarea studenteasca.PACAT!!!

  2. emiy says:

    problema e ca si punerea problemelor in mana unuia care nu stie ce sa faca cu ele e si mai grav … inainte ca alti sa poata fi numiti in funtie trebuie sa invete ce trebuie sa faca cu functiile alea nu sa ceara functiile si dupaia sa vedem ce iese . sunt de acord ca toti pot fi capabili dar multi subestimeaza rolurile care trebuie indeplinite .