O zi la … Târgul de Carte ”Gaudeamus”

Posted on November 30, 2011 by Emilian Dranca

Nu am plecat din Cluj la Bucureşti special pentru Gaudeamus, însă, aflându-mă acolo şi mai ales având toată ziua de duminică liberă, m-am gândit să profit şi să vizitez cel mai mare târg de carte din România şi unul din primele 10 din Europa.
Târgul de carte Gaudeamus s-a desfăşurat la Bucureşti, în incinta Romexpo, începând cu miercuri, 23 noiembrie şi s-a încheiat duminică, 27 noiembrie. Ceea ce a devenit deja tradiţie, impresionează din ce în ce mai mult. Într-o librărie normală nu vezi atâta forfotă şi atâţia oameni care să plece cu plase pline cu cărţi, ba chiar mai mult, cu mici trollere, grăbiţi, să ajungă acasă şi să înceapă cărţile, inaccesibile în unele librării şi vânate în târg. Intr-adevar, preţurile, reducerile, ofertele au constituit o adevărată ispită cărora cititorii – indiferent de pungă – nu au putut rezista.

Însă, ceea ce găseşti mai puţin în marile librării, fie ele de provincie sau din capitală, este tocmai marea diversitate a editurilor. Astfel, dacă aparent centrul atenţiei îl captează Humanitas, Polirom, Curtea Veche, Corint, Nemira, Literă, Rao, Teora şi altele, în spaţiul imens al Romexpo cititorii au văzut lucrări nemaigăsite sau inedite, originale sau retipărite, aduse de edituri ale marilor universităţi din ţară şi ale marilor muzee. Personal, am (re)găsit biografia în patru volume a lui Nae Ionescu scrisă de Dora Mezdrea şi (re)editată de Muzeul Brailei, Editura Istros. Nu în ultimul rând, au fost prezente diferite canale media, atât radio, televiziune cât şi presă scrisă, printre standuri cu ultimele lor publicaţii. Un alt moment interesant, în ordinea aspectelor pozitive ale fiecărui târg de carte este momentul întâlnirii cu scriitorul, fie el prozator, poet, eseist sau filosof, sunt momente – probabil – unice în viaţă. Duminică, ‘’umaniștii’’ au avut ocazia de a-i întâlni pe Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.
Însă, ceea ce m-a impresionat a fost prezenţa, mai mult absentă, a Italiei, care în acest an ( de graţie) 2011, în România se desfașoară anul culturii italiene. Aşadar, patria lui Petrarca, a lui Dante, a lui Machiavelli,a lui Croce şi, nu în ultimul rând, a lui Eco era reprezentată printr-un stand modest şi insuficient aprovizionat. De ce spun asta ? Deoarece, duminică am întrebat de o carte a lui Julius Evola şi o alta de Umberto Eco. Surpriză… nu erau. Am întrebat ce au de aceiaşi Evola şi Eco, dar, din nou, aceeaşi surpriză… nimic (poate fusese epuizat stocul până la acea oră…). În faţa standurilor care vindeau multe cărţi şi a mulţimii care se îngrămădea printre raioane, am remarcat un alt paradox : standurile care nu vindeau nimic. De ce ? Edituri sau fundaţii, puţin cunoscute, care doar îşi expuneau materialele (nu le şi vindeau) au atras un anumit public, însă nu i-au oferit acel produs finit pe care cititorul/cumpărătorul îl doreşte, îl caută, îl vânează.
Ieşind din Romexpo, pe alea ce se întinde în faţa acestuia, împătimiţii lecturii, după maratonul făcut în târgul de cărţi, erau aşteptaţi afară de un altul : târgul produselor tradiţionale de Crăciun. Gustând una dintre minunăţiile bucătăriei ţărăneşti, am privit noile hale ce se construiesc lângă Romexpo. Oare ce dimensiune va cunoaşte acest târg cultural peste ani ? Câte mii de tarabe se vor întinde în viitor aici ? Însă, dilemă ce răscoleşte cel mai mult minţile librarilor, cât şi ale cititorilor : oare s-a gândit Johannes Gutenberg, că peste ani, în câmpia Valahiei se vor vinde în câteva zile milioane de cărţi?