Mesaje studenţeşti către societatea românească

Posted on October 6, 2010 by

share on facebook   

Lucrez să nu mor de foame în Prezent. Merg la şcoală să nu mor de foame în Viitor. Sper…

“Vreau doar garanţia unei mediocrităţi decente”

O să mă duc la Cluj la facultate că acolo e cel mai tare, distracţie cât încape, o să-mi trăiesc anii de studenţie la maxim. Clujul fiind un oraş scump este doar un mic detaliu, o să mă descurc. Trec lunile, se lărgesc orizonturile, scad kilogramele. Nu mai am tupeu să o sun pe mama să-mi trimită bani, cred că o să mă angajez. Jobu’ ăsta e perfect! Unele seminarii se ţin o dată la două săptămâni, iar la restu’ pot să mă duc cu alte grupe. O să rezist oare? 8 ore trec repede, nu mă suprasolicit psihic, nici fizic, că doar stau şi zâmbesc şi combin consumatorul de rând să-şi arunce banii pe lucruri de care chiar nu are nevoie.
7 dimineaţa. Sună alarma. Îmi fac un cadou de 5 minute bonus şi visez. Sunt la şcoală, îmi pică tâmpla pe bancă de oboseală, îmi sparg arcada şi o umplu pe colega de lângă mine cu sânge. Mă trezesc brusc şi mă îndrept spre baie. Mă uit în oglindă şi nu-mi vine să cred că n-am mai dat pe la şcoală de două luni. Sunt dezamăgită de mine sau mai mult de sistem…
Alung gândurile negre, o să fac rost de cursuri până vine sesiunea. A mai trecut o lună, am fost la şcoală de trei ori. Nu înţeleg nimic, sunt mult prea în urmă, nu ştiu cum arată profa X. Oare trebuia să ma înscriu la ID? NU! Vreau să o termin ca la carte, vreau să mă implic, să mă dezvolt. VREAU SĂ MI SE OFERE ŞANSA!
Dacă renunţ la job nu am bani de chirie, mâncare, haine, nimic. Dacă renunţ la şcoală o să fiu dezamăgită de mine toată viaţa în timp ce vând mezeluri într-o alimentară, în oraşul din care am căutat scăparea cu disperare sau plec dincolo…Oare ar fi mai bine dincolo? Îmi îngheţ anu, strâng bani de şcoală, vin înapoi, o termin, sună excelent. Cred că nu sunt singura care analizează posibilităţile din toate unghiurile existente.
Nu cer mult, vreau doar o uşiţă, una singură, pe care dacă intru am garanţia unei mediocrităţi decente.

Edit

 

Lucrez ca într-o bună zi să-mi îndeplinesc visul. Viitorul sună atât de bine uneori!

“Singurul regret este că nu am lucrat în domeniul meu”

În prezent sunt angajată de 2 ani de zile la primul meu job stabil. Chiar dacă d.p.d.v.financiar nu eram nevoită să mă angajez, am preferat să fac acest pas din dorinţa de a fi independentă financiar. Mă face să mă simt bine să ştiu că fiecare ban cheltuit este al meu, iar asta m-a făcut mai responsabilă. Înainte de a cheltui o anumită sumă de bani, mă gândesc dacă produsul pe care doresc să-l achiziţionez este într-adevăr o necesitate sau doar o fiţă.
Îmbinarea jobului şi a facultei nu reprezintă neapărat o problemă, dar cu siguranţă nici facil nu e. Oboseala îşi spune cuvântul în cele din urmă, după săptămâni întregi în care nu fac altceva decât să alerg între slujbă şi facultate sau divizarea între proiecte şi clienţi. În timp am învăţat că răbdarea este cheia unui echilibru între job şi facultate, la care se mai adaugă bineînţeles nopţile nedormite, sprijinul prietenilor (thank God!), ambiţia şi conştientizarea faptului că ceea ce ţi se pare greu acum e de fapt uşor – Life will certainly get uglier someday!
Singurul regret e că nu am lucrat în domeniul jurnalistic, fiind şi domeniul meu de altfel, dar îmi voi împlini şi acest vis la momentul potrivit, dar mai ales în ţara potrivită!

C. o studentă încrezătoare


Comments are closed.